MIRELA DUMA BÎLC

Gânduri dragi

  

Te-am ferecat în privirile mele nătângi

Să pot să-ți deslușesc mai bine gândul,

S-adun din tine ramuri când te frângi

În nopți când nu ți-e prieten, numai vântul.

 

Aștern pe pieptul tău, priviri fierbinți

Dezlăntuite în război cu timpul

Și palmele îmi țin așa cuminți

Clepsidră-n care, am certat nisipul.

 

Am ferecat în mine chipul tău.

Nici ploaia și nici flori să nu-l mai bată!

Să nu-l atingă altu nici un rău,

Decât iubirea mea, cea mai curată.

 

Și fruntea ți-o ating cu rugăciuni,

Că nu-ndrăznesc cu buzele păgâne

Nici s-o sărut, nici să-i șoptesc minuni

Ce poate niciodată n-au un... mâine!

 

Te-am ferecat în gânduri și în vise

Și-n muguri de magnolii întristați,

Care atunci când flori vor fi deschise

Mi-or aminti de ochii tăi curați.

Am ferecat în mine chipul tău

Să nu-mi mai facă altu, nici un rău!

 

Vis de primăvară

 

Cum m-aș face dor

în gând de seară

să mă-mbraci

mireasă-n vis

Numai în această 

primăvară...

mai frumoasă

decât floarea 

de cais!

 

Și-n parfumul răzvrătit

din flori...

Gustul meu 

de fată-ndrăgostită

îl aștern prin liniștea

din zori,

Să-ți pătrundă-n suflet

și în pori...

Ca o grea

și tainică ispită.

 

Fir de iarbă

proaspăt răsărit

mă prefac,

Să-i calci

cu pașii grei....

Visele 

cu dor de înverzit,

în aceste triste

primăveri.

Puterea dragostei

Era întuneric și pustiu.

Peste lume

pluteau păsări țipând

după aripi.

Nopțile....sfâșiate

de strigătele mele

care chemau numele tău

înfășurat în vise

alungate de vreme.

Era întuneric și pustiu

peste lume!

Florile, nu găseau

drumul spre înflorire.

Corolă le era legată

cu vrăji

venite din alte anotimpuri

peste fața pământului.

Era întuneric peste lume

și noi!

Atunci...Cineva...descriindu-mi 

lacrimile

în palmele Sale,

te-a eliberat 

din strânsoarea visului.

Te-am regăsit

la sfârșitul fiecărui

poem,

prin cuvinte care 

îmi priveau nedumerirea,

așteptând parcă

să nu le mai dau drumul

niciodată

din visele mele.

Așa...

din întunericul pustiu

al lumii,

am adus înapoi 

ziua de ieri...

mână în mână...

învăluiți în mireasma

florilor

eliberate din vrăjile

altor anotimpuri...

prin puterea dragostei....noastre!

Mirela Duma Bîlc: Născută pe plaiuri coșbuciene, am purtat în gânduri, suflet și priviri frumosul, dragostea și tristețea... așezându-le uneori în mici și modeste conotații literare. Am fost, în anii adolescenței, membră a Cenaclului literar “George Coșbuc” din Bistrița, unde am debutat în ziarul local “Ecoul'”. În anii studenției, Clujul mi-a oferit posibilitatea de a publica în revista “Steaua'”, „Tribuna” și „Napoca Universitară”. 

A urmat o lungă și tristă perioadă de „tăcere” în viața mea, timp în care am adunat teme și motive noi, pentru alte conotații literare. Poeziile mele au fost publicate în anotologiile:   “Literatura din călimară” - Wditura Scriitorilor, „Alburii scipliri de stele” - Editura Napoca Nova, „Prietenii literare” - Editura eCreator. De asemenea, poeziile mele le puteți regăsi în volumul meu de poezii “În joc de ploi” - Editura Grinta.

Copyright © 2017 Mirela Duma Bîlc

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.