FLORIN-CEZAR CĂLIN

Arlechin - balada servitorului de vise...

- Clepsidra timpului de dimineață!

a început să toarcă din secunde.

- Și să trezească uneori la viață!

(un gând, pe care dânsa îl ascunde).

- Aș vrea să-mi fii nuanța unui vis!

(reprogramat, el, pentru veșnicii).

ca să te re-ntâlnesc în Paradis,

cu dânsele făcând tu nebunii.

- Azi, viața noastră încotro se duce?

(ce monștri diabolici va mai naște).

- Și, implicit, pe cine va seduce!

Ca s-o transforme, dup-aceea-n moaște.

- Se ceartă inchiziții între ele!

(pe vise sau cuvinte mai ciudate).

dorindu-și Carul Mare dintre stele,

să fie-a lor, pentr-o eternitate.

Ca să se plimbe-n palma unui gând,

(tranșând din ele, dacă se mai poate).

- Iar vorbele ce își așteaptă rând!

Să le badjocorească (pe la spate).

Un Arlechin, un servitor de vise,

(născocitor de gânduri efemere).

- Modelator de doruri interzise!

Căutător de șansă prin ... himere.

Fântâna mea cu vise...

Destinul meu palid râvnește la tine,

Și-ar vrea să disece trecutul treptat.

- Să știe că dânsul tânjește spre bine!

Sau faptul că nu e așa disperat.

Mereu mai confuz, plutesc, șchiopătând,

- Pe marea de vise aflate-n derivă!

- Și-n dânsele eu mă văd contemplând!

Iubirea ce-ți este tot timpul activă.

”- Icoana mea dragă, din cruntul păcat!”,

Dorințele tale îmi sunt strategie.

(un lucru pervers și prea complicat),

Luat mai demult, el, în custodie.

- Primește-mă des în visele tale!

Să pot înfrunta trecutul meschin.

- Din faptele mele, adesea banale!

Croiește-ți acum mult speratul destin.

- De tine depinde râvnirea la tine!

„Fântână de vise, cu aripa frântă”.

De-o vreme te simt tot timpul în mine,

Iar dragostea ta, disperant, mă frământă.

Necunoscutul...

Aștept demult să simt al tău sărut,

- Ce mi-l depui pe buze și în suflet!

(tu o faci des, ca un necunoscut),

Ce eu îi recunosc și al său umblet.

- Stăine, tu ce cați în viața mea?

(când eu aștept doar ploile de vise).

- Și repede să-mi spui (de vei putea)!

Că și așa ele-mi sunt interzise.

- De mult, te caut, ca să mă iubești!

(venit-a, el, răspuns instantaneu).

Și îți promit că nu ai să greșești,

Tu de-o vei face sincer, mai mereu.

Aceasta a fost scurta învoială,

(pe care au făcut-o ei atunci).

- Dar să vă spun: Eu am o bănuială!

Ea l-a iubit temeinic, chiar pe brânci.

- La început n-a fost doar fericire!

(se mai certau, dar rar, din când în când).

- Ei o făceau timid și cu iubire!

Încânt nu se-auzea niciun cuvânt.

Au petrecut mulți ani în voioșie,

(cu toate că necazuri au mai fost).

Le-a trebuit vremelnic strategie.

Ca Timpul să nu-i ia cumva la rost.

- Și uite-așa poveste am rescris!

(cu doi timizi, perseverenți din fire).

- La începtut au fost c-am indeciși!

(așa ei au ajuns în nemurire).

- Noi îi vom pomeni din an în an!

(la asta mai mereu ne-am priceput).

N-ar trebui să spuneți: - E-un golan!

Când dânsul este un ... necunoscut.

O viață deraiată...

- De tine depinde când mă vei iubi!

”Ce dacă prin vise plutim împreună”.

- Eu știu că în ele ne vom regăsi!

Și le-om colinda noi mână în mână.

- Privește aici, cum punem sehestru!

Pe un orizont cu nuanțe-nșelate.

Apusul ne-ascunde secretul terestru,

(și viața furată sau chiar libertate).

Tot șcheoapătă timp și respiră din greu,

- Iar ziua de mâine chiar închiriază!

Din gânduri avute de noi, mai mereu,

Rămase idei (dar ce mai contează).

Icoane-n păcat, au rămas de-nchinare,

- La cei vinovați de pedepse prea false!

În timp ce noi doi protestăm în visare,

Cerșindu-ne drepturi și poate chiar șanse.

”- Fântână de vise, cândva nesecată!”,

Ai pus monopol pe ființa-mi sculptată.

- Tu vrei dinadins, în nume de fată!

Să schimbi viața mea, acum deraiată.

Florin-Cezar Călin:  “Am 49 de ani și sunt un fost cadru militar (subofițer), pensionat pe caz de boală și apoi definitiv. În 2014 am suferit un accident vascular cerebral și de atunci sunt în scaunul cu rotile. Tot de atunci nu pot să vorbesc. Am două volume publicate (Cuvinte încrușișate și Sculptură în dragostea ta) și sunt coautor la o alta. Am participat la concursul internațional de poezie ”Nicolae Dragan”, Galata de Jos, jud. Alba.”

Copyright © 2017 Florin-Cezar Călin

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.