GEORGE BOLDEA
Soarele
visează'n pat,
Luna
nouă - o sprânceană -
Lasă
sănătatea'n sat.
Iar
plugarii ca fantasme,
Istoviţi
spre casă vin,
Cu-a
livezilor miasme,
În
cămeşile de in.
Pitpalacul
se aşterne
Hohotitului
său cânt,
Liniştea'n
ninsori se cerne
De
sub cer peste pământ.
Lumea
greerilor multă
Sună'n
harfe note dulci,
Fluturii
de noapte-ascultă
Basmul
florilor din lunci.
(poezia de debut - revista “Cosînzeana” – 25 octombrie 1923)
Fecioara de zăpadă
Îngenunchiat
în visu-i, de Irod,
Amorul
a’nghieţat desculţ, pe drum,
Omăt
tăinuitor de rod
Fecioara
se vrea'n cald nearătat de fum.
Cunună
de martir, un cuib uitat,
Căzând,
spinos, în cale-i, o înfioară
Şi
n’o mai văd: e draga-mi o comoară.
Pe
casa dânsei cerul a împlântat
Tremurătoare
stea, tremurătoare stea.
E
semn că se'mplineşte o minune.
De
ce mi-e turma oare prefăcută'n nea
Şi
florile ucise în păşune?
Doar
inima-mi ce creşte ca s'o vadă,
De
visuri legănată, e o floare.
Aş
vrea să simt că-i sângeră’n zăpadă
Când
adorate-i arde'n cingătoare
(Revista
“Abecedar” – 21 decembrie 1933)
Drumul
Trudit
şi prăfuit printre ponoară
Aşa
de alb îşi face drumul treacăt,
De
par’că l-a scăpat bătrâna moară
Din
gura-i ce sfărâmă-al gârlei capăt
Ca
sfântul ispitit de albe zări
Curgând
prin a pădurii sihăstrie
Se'nchină
când şi când în ondulări
Şi
tot mai mult s'afundă în pustie…
Mântuitor,
cum el de veacuri duce
Spre
înflorit liman a lumei oaste
Martir
se restigneşte pe-o răscruce
Şi-o
suliţă de stea îi cade 'n coaste…
(Revista
“Abecedar” – 6-13 iulie 1933)
Înserare
Gingii
de zări arat'un ferestrău
De
munţi dinţaţi ce trec nemărginirea
Şi
nodul soarelui - tăiat pe hău
Îşi
cată iar, în alte părț, mărirea…
L'apus
se leag'un nor cu sfori de ploaie -
Ţâţână'ntre
pământ şi-un cer posac -
Iar
ziua se desprinde ca o foaie
Gălbuie
din al timpului copac…
Pe
scripăt luna prinde să măsoare
Argint
pe-al mării taler ce-l străbate, -
Pe
valuri umblă Crist, când la picioare
A
stelelor popoare-i cad, curate…
(Revista
“Abecedar” - 6-13 iulie 1933)
George
Boldea
(n. 16 mai 1905, Mercheaşa, judeţul Braşov – d. 9 decembrie 1934, Cluj). Fiu al Bucurei şi al lui Abraham Boldea, ţărani.
A făcut liceul la Dumbrăveni. “Universitatea o face la București (notă:
Facultatea de Litere şi Filosofie) și e licențiat în 1929 cu bile albe.
Cariera sa de profesor a fost destul de frământată (notă: a fost professor
în Odorhei, Carei, Cristur, Brad, Turda şi Năsăud). Era epoca de tristă
amintire a guvernului iorga, când învâțământul a suferit cel mai mult. Dar una
din opririle sale prin câteva târguri ardelene, ne-a dat nouă frumoasa apariție
a revistei “Abecedar”, în Brad, unde împreună cu Emil Giurgiuca au cătat să
pulseye ozon și entuziasm.”(1)
A
debutat în anul 1923 în revista “Cosînzeana” cu poezia “Pastel de vară”. A
publicat versuri, proză și articole în revistele “Năzuinţa”, “Datina”,
“Convorbiri literare”, “Universul literar”, „Gând românesc” etc. Singurul său
volum de versuri, “Soliloquii” a apărut postum, în 1938, datorită
devoţiunii prietenului său Emil Giurgiuca. “Arta lui George Boldea are ca
teme fundamentale dragostea, moartea și viața.
Toate aceste motive îmbrăcate într’o haină colorată și pitorească, sensibilizată după gradul de simțire personal
al poetului, care în ce privește viața lumească nu s’a bucurat de un destin prea fericit. Moartea crudă l-a răpit prea devreme din
rândurile noastre. În floarea vieții George Boldea și-a dat obștescul sfârșit.
Neputându-se realiza integral, versurile rămase - o frumoasă amintire –
dovedesc vitalitatea poetică a unui autentic și sensibil poet, care se pare că
a legat soartă de prietenie cu Ion Moldoveanu, Pavel Dan, Gib I. Mihăescu, etc.” (2)
(1) George Popa - articolul “Pentru amintirea lui
George Boldea” – revista “Lanuri” nr. 5 – 6 1936
(2) I. A. Terebești - articolul “Zece ani de la
moartea lui George Boldea” – revista “Luceafărul” –numărul din ianuarie – februarie
1945
Leave a Comment