MAGDALENA DORINA SUCIU

Duminici cu mlădiţe de vis

Mă intorc în tine

ca într-un vis 

în care simţi gustul de cireșe amare,

îmi e inima cât o copită de miel

înfiptă în pieptul fraged al iarbii,

când te strig, gâtuită de o lacrimă,

să-mi sulberi norii ce mușcă din mine,

ca înspre seară, îngerii să nu se mai rătăcească

prin matca sângelui meu...

Clipele în care ne-am iubit

le port pe deget, într-un inel din mlădiţe tinere, 

ale acelei duminici în care eram un trup,

miezul dulce al unui măr copt,

bucata aceea de cer

în care mai atârnă privirea Evei,

ca o pată de sânge 

pe o icoană spartă...

Scriu pe talpa unui înger

Acoperă-mă cu plamele tale

si lasă ploaia să se prelingă printre degete,

voi râde ca un copil la furat de cireșe,

apoi îmi vei citi din acel poem

în care mi-ai cerut să intru goală,

cu luna prelinsă pe coapse...

Eu sunt fluturele din zona inimii tale,

acela care l-a privit pe Dumnezeu

cu fiecare respirație,

rămând o pată de cer pe pielea ta

din care, zboară păsări, 

când îti muști buzele de dor...

Și scriu pe talpa unui înger cât de mult ne iubim!

Poem numai al tău

Știi, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune

ce așteaptă înălțarea,

te ating cu blândețea unui curcubeu

apărut din coastele lui Iisus...

Te port în ochi ca pe o duminică 

cu ferestre de iarbă înaltă,

mă privesc într-o oglindă de cer

și  îmbrac cămașa ta de mire

în care ţi-au rămas bătăile inimii,

luminându-mă atât de frumos.

Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,

îmi râd macii de sub pleoapele timpului

și știu că voi ajunge 

așchii de ploaie într-un poem

numai al tau...

Voi fi femeia...

Mi-ai zis să-ţi intru în suflet 

și să dansez,

un dans de lebădă desprinsă din apele cerului,

să fie ca o dezmierdare a acelor braţe

ce s-au nuntit în dumnezeire!

Cu părul răvășit și albastru de atâtea ploi ce l-au atins,

așa voi dansa în tine,

cu acel zâmbet de curcubeu ascuns,

ce îl avea Eva, când ţinea mărul strâns în palme...

Da, voi fi femeia din tine, 

acea taină cu gust de iarbă neatinsă,

cel mai fierbinte vis, un ţipăt

prin sângele cuprins de cei mai nerăbdători muguri,

femeia care îţi va săruta trupul

într-o continuă beţie,

dansând în tine până ce carnea ta

va prinde gustul ei!

Ţi-aș cere să pleci...

Fluture prins în palmele tale,

cuvântul din mine, arde,

ca o lună decapitată,

bea din aghiasma nopții

și nu-și mai potolește setea.

Jarul scundelor mă perpelește,

doar rochia albă de in e toată zâmbet

și genunchii cuprinși în desfătarea ei....

Ţi-as cere să pleci,

lăsându-ţi sufletul lipit de mine,

dar păstrând cu sfințenie bucata de cer

în care, până la sufocare ne iubim.

Spune-mi că toate rănile ne vor fi icoane

și nicio lacrimă nu ne va biciui!

Magdalena–Dorina Suciu: “Scriu și public de la vârsta de 16 ani. Am debutat editorial în anul 1996. Am câștigat numeroase premii literare și am publicat în diverse reviste literare, din ţară, dar și străinătate.

Când scriu, rănile mi se fac zâmbet. Poezia e puntea dintre mine și Dumnezeu... îmi pun capul în palma Lui și sufletul devine  ciorchini de cuvinte!”

Nu sunt cuvântul în sine,

sunt doar arderea lui

care-ţi atinge obrazul

în semn de supunere,

în semn de protest;

.........

nu sunt cuvântul în sine,

sunt doar izbăvirea lui

pe muntele acela nevăzut.

Volume publicate:

Din lumină se nasc cuvintele

Anotimpuri îngenuncheate

Jarul secundei

Cătușe pentru suflet

Copilărie, pâine dulce

Voluptaţi imperceptibile

Orhidee în cuib zăpada

Și Dumnezeu suspină, romano-english

Aripă sub apă, romano-english
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!

Citește aici un gupaj de poezii de dragoste: Fluturii sint liberi...

Copyright © 2017 Magdalena Dorina Suciu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.