ELENA GUZUN

Poet

Altă țărână

Într-o zi

mama a plecat în altă grădină
să fie altă ţărână.

Mama iubea ţărâna
precum iubeşte un copil jocul.
Mamei îi plăcea în grădină
să stea în ţărână
şi tata o împresura cu ţărână,
apoi o îmbrăţişa.

Mamei îi plăcea în grădină să fie ţărână –
era pământ cuminte şi smerit;
atunci tatei îi era dragă ţărâna şi mai mult,
o ţinea la piept ca pe o făclie
în buzunarul inimii,
iar ţărâna în tăcerea ei
îşi făcea culcuş în cerul tatei.

Într-o zi
tata a plecat în acea grădină
să fie aceeaşi ţărână
împreună cu mama.


Tăcerea tatei

Asemeni bunelului Grigore,
Tata a tăcut tot timpul
şi tace...

Atunci când suferă,
când se bucură,
când râde
şi când plânge
în inima lui nevăzută de nimeni –
tot tace.

În tăcerea lui se întâmplă viaţa,
iar viaţa l-a învăţat multe –
să tacă.

De fiecare dată când vroiam să descos durerile tatei
el îmi spunea senin... că totul e bine
atât
altceva n-am aflat niciodată.

Am învăţat de la tata
că durerea nu se împrăştie în sufletul aproapelui,
căci ea se topeşte oricum, ca un fulg într-o palmă fierbinte,
iar sufletul omului –
vorbeşte mai multe când tace.

De la tata poate că m-am molipsit
şi eu de tăcere, dar...
tăcerea mea nu-i ca şi tăcerea tatei,
adâncă.



Gândul bun

Se apropie aşa sfios ca o teamă,
mă roagă să-i dau mâna şi un toiag
să ne unim –
gândul bun.

Gândul bun te caută;
e cel care-ţi numără paşii spre înviere
şi-ţi mai strecoară câţiva
(poate nu-i va zări Dumnezeu).

Gândul bun e gândul bun –
te invită la jertfă
e cel care şi-a scos ochii din dragoste
ca să nu fie rănit de goliciunea neputinţei.

Gândul bun e ca şi un copil –
când îl ai, te bucuri.

Gândul bun te aşteaptă
cu raiul în braţe.

Gândul bun e cel ce rămâne
viu ca o liturghie.

Grafica si poezie

Caut lumina

Singurătatea plină de-o întrebare (I)


vei înţelege totul – nu vei înţelege nimic

când eşti zidit în singurătate, te sfâşie o întrebare
cu şuvoaie de gheaţă, amară,
în trupu-ţi înfometat de viaţă:
unde-i Lumina?

într-un spaţiu mirific născuţi în ere paralele,
unite prin suflarea „niciodată nu e moarte”,
se întregesc mâinile noastre în mii de vise –
căutări în sinele nepătruns

tot ce am e în lumina ta,
şi creştetul tău plin de enigme albe
izvorăşte nimbu-ţi orbitor în al meu,
împânzit de neantul fără culoare
unde-i Lumina mă-ntreabă nenăscutul din mine ?

viaţa se ascunde-n metamorfoza iubirii

cine-şi dezrădăcinează păcatele abisale?
numai fluturii...
ce-şi dezbracă mireasma în ochii trupului tău –
linii imposibile şi pentru agonia lui Michelangelo

încă mai sunt vierme. Rugaţi-vă. Viermii respiră fluturi
în pătratul alb, şlefuit de inocenţă şi suflet de nori –
îmi caut seva

mama m-a ferecat în lumină –
evadează dacă poţi...
şi pe ea o caut
îngenuncheat în nimicnicia mea efemeră

purifică-te de întunericul decupat din necredinţă

în dreapta ta, detaşaţi de aura-ţi decapitată
apar îngerii cu oceane împletite din rugi

nu-mi spune cerul ce nu cunoaşte,
mi-a şoptit că lumina nu e lumină


Născuți pentru lumină (II)

tăcerea se cuibăreşte profund
ca un prunc, în inima aproapelui destăinuită –
înfiptă în toată revelaţia deşartă

din cerul pământului lipsit de aer,
cu burta despicată mă priveşte sufletul
şi-o aripă crescută-n lut sfânt –
porumbel eliberat

plouă cu simboluri peste tâmplele sihastre

Divinitatea îşi iubeşte fiinţele risipitoare
orfanii mei, îmbrăţişările voastre cât oxigen conţin?

calea mea se înalţă
ca o floare suspectă în deşertul colorat
calea mea e Elena

icoana iubirii o pictez zi de zi
şi n-am s-o finisez niciodată
suntem împreună zămisliţi pentru ea

caut lumina
nu-mi da-ţi lupa, nici telescopul, nici un ochi în plus
nimic


Mâinile luminii (III)

prin tărâmuri de fiinţe se nasc mulţi,
dar cine are aripi sublime să-şi salveze rana,
necunoscuta mea Pasăre?
depăşim munţii de puncte şi pieptul zbuciumat în trăire
te înalţi spre Dăinuire când eşti sacrificat şi mort de iubire

mâinile luminii îşi fac culcuş în pieptul meu
ce știu eu dacă nu iubesc?


GraficianElena Guzun: Poet și grafician născut în anul 1990 în Mărculești (Florești, Republica Moldova). Este absolventă a Facultății de Arte Plastice, specialitatea Grafică, din cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (2015) și a Colegiului de Arte Plastice “Al. Plămădeală”, specialitatea Grafică (2011). Locuieste în Roeselare, Belgia.

POEZII PUBLICATE în revistele: NOI, Clipa, Literatura și Arta, Florile Dalbe, Timpul, Revista la plic (Chișinău, Republica Moldova); Cronica Reggia (Torino, Italia), Dacia literară (Iași, România), de asemenea și în cărțile scriitorului Mihai Prepeliță: Dincolo și dincoace de neputințele unirii (publicistică, volumul V din serialul Românii uitați în imperiul răului, editura Printech, București, România, 2009) și Basarabia-200, volumul VI, București, România, 2012.

VOLUM PUBLICAT:

“1O POEME”, carte personală de versuri ilustrată cu 10 gravuri, Bons Offices, Chișinău.
  
PREMII LA CONCURSURI LITERARE:

2015: Premiul Ministerului Tineretului și Sportului pentru volumul 1O POEME, Salonul Internațional de Carte, Chișinău;
2009: Premiul special al Taberei Internaţionale de Creaţie pentru ciclul de poezii şi poeme în stil haiku, Parcova, R. Moldova;
2009: Premiul I la Festivalul de Poezie Grigore Vieru”, ed.I, Iaşi-Chişinău; 2009: Diplomă la concursul Patriotic, Chişinău;
2009: Menţiune/poezie, Concursul Naţional de Creaţie Literară „I. Haşdeu”, Chișinău;
2010: Versuri publicate în Antologia NOI Alb – Negru asimetric, Chișinău.

Pagina de facebook: Elena Guzun

Copyright © 2017 Elena Guzun
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Niciun comentariu

Un produs Blogger.