MIRELA STANCU














Piatră

Să fiu piatră, nemișcată-n tăcere,
Ploaia să-mi biciuie trupul,
Vântul să-mi usture gândul,
Și lacrimi să-mi dea mângâiere...

Să mă topesc printre flori,
Călcând cu vise văzduhul,
Amuțind, incert, năduful
Arșiței de ne'mblânziți fiori...

Și urmărind șoaptele strunei,
Să-mi culc pleoapa pe fluturi,
Acoperind zborul lor cu săruturi,
În noaptea cedată fortunei...


Susur

Susur de ape proaspete culegi pe buzele-mi fierbinți...
Filigranul atingerii tale cuminți mă scoate din minți!
Spune-mi doar c-ai să-mi păstrezi sufletu-n palmele tale,
Cu multa grijă,
cum ai păstra,
pentru o clipă,
fragilele petale
Căzute la trista adiere a timpului fugar;
Și c-ai să sufli peste ele dorul tău hoinar;
Și-apoi să-mi spui, încet, povestea ta de dor,
Romanța ta-nălțându-mă spre zbor,
Și să plutesc pe-aripi de lună, zâmbind a fericire,
Să nu simt trupul meu izbindu-se de nemurire...

Fluturi culegi din gândurile-mi amețite de suspine:
Se-avântă-n dulcele abis, în salturi baladine...
Privește doar spre dansul lor incert!
Visează-mă, iubește-mă... n-am să te cert!


De vorbă cu tata

Aș sta la o cafea cu tine tată  
Să te întreb doar Ce mai faci?  
Cum o mai duci cu sănătatea?” 
Iar tu, privindu-mă, să taci  
Să îți citesc gândul în palme  
În care eu obrazul să-mi ascund  
Și să–ți vorbesc în lacrimi calde  
De dor ce-n perne mi-l afund  
Să mă asculți cu inima ta blândă  
Cu mângâierea zâmbetului drag  
Și să mă ții ușor de tâmplă  
Spunând să uit de-al sorții prag  
Căci fie-vor multe încercări  
Și numai cu un suflet împăcat  
Putea-voi trece de – întrebări  
Ce vor răspunsuri imediat  
Apoi să–ți mai aud o dată glasul  
Ca tunetul umplându-ți pieptul  
Iar eu să–ți simt vibrația și pulsul  
Cerând, umilă, Cerurilor dreptul  
Aș sta la o cafea cu tine tată  
Să te întreb doar „Ce mai faci?  
Cum o mai duci cu sănătatea?” 
Iar tu, privindu-mă, să taci...  


Blue Mireille


In front of the moon

And I'll be waiting for the Sun to come again  
To dry my tears and make me smile  
To warm my hair and let him hold me for a while  
Knowing my wander was never in vain...  

And I'll be always the romantic girl  
Who danced with the shadows and sometimes in rain  
Watching the clouds, walking through my pain,  
But never forgetting the nights sweetest pearl...  

And I'll be just in front of the moon  
Amazed by her splendor and her beautiful grace,  
Filling my soul with the love I erased  
In the youngest years gone so soon...  


Chanson de la minuit

Sur ton épaule j’ai mis mes rêves,
Doucement, pour pas te déranger,
Et j’ai cherchée timide tes lèvres,
Pour les donner un chaud baiser.

J'aurais voulu te caresser,
Mais les etoiles ont vu mon entreprise
Et mes pensées commencent à s'envoler,
Comment te rendre une surprise.

J'ai attendu la lune montante
Ses rayons embrasser ton âme,
Et ton visage, brillant charmante,
Et sourisant, l'amour proclame.

Maintenant je sais que cette musique,
C'est la chanson de la minuit,
Quand le coeur chante mélancolique,
En partageant désirs inassouvis.


PoezieMirela Stancu (n.10 august 1969), născută în București într-o zi caniculară de august, în acea zonă a Bucureștilor care te cheamă la visare și la romantism antebelic, zona Domenii, trăind apoi în cartierul Drumul Taberei, un cartier cu multă verdeață și cu blocuri în care întâlneai multe personalități artistice ale vremii, mi-am dedicat scrisului pasiunile interioare, ca o răbufnire a sensibilității și timidității mult prea pronunțate. Am ținut să-mi demonstrez valențele artistice prin toate căile posibile, pictură, dans, muzică, chitară, fotografie, poezie, chiar regie pentru unele scenete la serbările școlare. Pe scenă, emoțiile prea puternice m-au determinat să renunț la visul de a deveni actor.
Am absolvit Facultatea de Transporturi, secțiunea Telecomenzi și Electronică în Transporturi, din cadrul Universității Politehnice București și Facultatea de Management, din cadrul Academiei de Studii Economice București. 
Lucrez în domeniul tehnic, în aviație, un domeniu ce nu rezonează cu pornirile artistice, însă îmi motivează descătușarea sufletului în versuri sau gânduri scrise.
Muzele mele sunt vizualul, respectiv imagini care mă impresionează într-atât încât îmi doresc să le dau viață prin vers, și muzica - melodii care mă cuceresc purtându-mă într-o lume creată de mine, ca într-un film al gândurilor și sentimentelor.

A publicat în volumele și antologiile:

O viață albastră, editura Inspirescu, 2015 (publicată și în format digital de Editura Digitală pe site-urile de specialitate)
Toamna se culeg prozele - Antologiile Editurii Inspirescu - nr.14 – 2015 Colindele zăpezilor târzii – Antologie de poezie românească – Editura Liric graph, 2016
Aripi de zăpadă - Antologie de poezie - Colecția Prince Art - Editura LifeArt 2016

Site-urile web dedicate scrierilor mele: Blue Mireille's Dream și http://mirelastn.wix.com/blue-mireille (prima mea încercare)

Citiți publicațiile mele în limba engleză:  Hello, Poetry – Mirela S.

Copyright © 2017 Mirela Stancu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


2 comentarii:

Un produs Blogger.