DENISA ARICESCU

De mana cu toamna














Mai am câteva lucruri să-ți spun

Când ți-am citit pe buze ultimele cuvinte
Am simțit că nu sunt pentru mine.
Câteva cântece vechi îți șiroiau din priviri…
Mi-ai făcut semn să le păstrez.
N-am lăcrimat, credeam în revederi.
Timpul mi-a urmărit fiecare pas,
Urmând ca eu să mă debarasez de timp
Și să-mi deschid șevaletul în fiecare noapte
Pentru a mai picta încă un vis.
Am sărutat fiecare amintire pe frunte
Să te simt aproape.
Parcă am trăit ani de sălbăticie
Și nu știu când au trecut.
Ne-am rănit,
Am fugit unul de celălalt,
Ne-a separat tăcerea,
Ne-am căutat și ne-am îmbrățișat,
Ne-am întunecat mințile unul-altuia,
Dar cel mai mult ne-am iubit.
M-ai răvășit. Te-am adorat.
Ai chicotit. Te-am sărutat.
Gândurile n-au fost tăcute,
Ne-au urmărit de-a lungul tuturor experiențelor,
Iar stările de dor ne-au sufocat.
M-au încercat cele mai tăioase și sângerânde dorințe,
Șiroind din dragostea față de tine, față de noi…
N-am reușit să le îndeplinesc fără ajutorul tău.
Din mers m-am hrănit cu speranțe,
Din suflet am abandonat timpul
Pe care mi-ar fi plăcut să ți-l dedic.
În toate nopțile repetam versurile
Pe care urma să ți le scriu,
Până la primul vis în care te atingeam și uitam totul.
În zori mă zvârcoleam și mă agățam de câte un cuvânt
Să-mi pot aminti acele lucruri
Pe care voiam să ți le spun.
Vorbesc fără rost câteodată,
Cuvintele rostite sunt cu mult înaintea mea…
Simt că-mi eliberez sufletul, dar greșesc,
Găsind tot felul de priviri nepotrivite
Și regret.
Poate dacă m-aș simți vie
Aș reuși să am siguranța
Că am pentru cine să-mi dedic toate stările prin care trec.
Îmi împac inima cu faptul că te iubesc.
Ah, cuvintele…
Mă-nalță și mă nimicesc,
Mă tulbură și mă doboară.
Sensibilitatea (mi)-e punctul în care
Mă las pradă sentimentelor.
Plâng,
Rabd,
Vorbesc,
Îți scriu, îți scriu,
Ah, îți scriu!
Și iert, înainte ca timpul să-mi dea voie.
Acum, suspin…
În stomac, mi’s mii de fluturi nehrăniți.
Mă înfioară gândul că-i voi lăsa în urmă…
Emoțiile mi’s pe final,
Ne-am îndepărtat neintenționat.
Nu mă satur să-mi amintesc
De felul în care mă priveai.
Am rămas în urma tuturor șoaptelor,
Neștiind că ele aleargă tăcute înspre tine.


Iubirea mea

Inima mea țipă pe dinăuntru ca un creion ascuțit
Care’și pierde sângele din bătăile inimii…
Iubirea mea, doru-i înghețat pe spatele meu,
Stă prins în cleștii arigintii,
cei pe care îi țineam doar pentru șoapte.

Iubirea mea, ‘mi lipsești
Simt un gol în inima mea…
Nu mi te am aproape,
Mi-ești inimă și strig…
Lipsești.
Din gânduri, dor și șoapte.
Unde-mi ești?

Iubirea mea, ne-am căutat atât de mult
Ne-am risipit fără să vrem
Și ne-am pierdut.
Glas stins, durere și zbor frânt
Strigăt de of în gând și iar în gând.

Iubirea mea, ‘mi lipsești
Simt un gol în inima mea…
Nu mi te am aproape,
Mi-ești inimă și strig…

Lipsești.
Din gânduri, dor și șoapte.
Nu îmi ești.
Iubirea mea, doar timpu-i între noi,
Cuvintele, cum bine știi..
S-au risipit în 2.

Enigma florilor de liliac


Contratimp

Mi-am inundat cuvântul în șoapte și culori
Simt pașii tăi că s-ar apropia de mine,
Suntem contratimp și mi-e dor de tine.

Ultimul dor din tot ce-am construit
S-a sfărâmat în vise, în nopți și în cuvinte
Pe timpul meu bazându-mă că simte.

Priviri întoarse spre apusul nostru
S-au stins aproape la fiecare răsărit,
Și mi-a lăsat doar gândul din tot ce am iubit.

M-am încurcat în ochii tăi și-am ezitat
Să-ncep să merg din nou cu dăruire
Când poate aveam nevoie de tine, de iubire.

Ultimul strigăt, din adâncul meu
Îmbrățișează-mă, sărută-mă, iubire
Suntem contratimp și mi-e dor de tine.

Scriitor Valea DoftaneiDenisa Aricescu: M-am născut în data de douăzeci și doi mai, 1993, în localitatea Valea Doftanei. Am studiat la liceul  “Carol I”, în aceeași localitate. Începând cu anul 2012, am urmat cursurile Facultății de Economie Agroalimentară și a Mediului, iar din anul 2015 am urmat cursurile  programului de masterat “Economie Ecologică”, din cadrul Academiei de Studii Economice, București.

Pasiunea pentru scris o am de când eram mică, am publicat poezii pentru revista școlii periodic, iar cu trecerea timpului, am început să îmi așez gândurile pe o platformă online, un blog: Denisa Aricescu - Poezii

În anul 2013, am publicat  în antologia de versuri “Vitralii lirice”, sub îndrumarea Prof. Dr. Constantin Miu,  poeziile “Doar om să fii..” și “Timpul este scurt”. Tot în anul 2013, am publicat primul volum de versuri, “Enigma florilor de liliac”. În anul 2015, am participat la antologiile de versuri  “Preludii pentru fluturi” și “Femeile cu flori roșii în păr”, sub îndrumarea doamnei Daniela Toma, iar în 2016 am contribuit la antologia “Timpul pietrelor prețioase”.

Spre sfârșitul anului trecut, în 2016, am publicat volumul “De mână cu toamna”, la Editura Art Creativ, un volum de poezii despre emoții, dor și amintiri. Au avut loc două lansări, la București și la Valea Doftanei. Anul acesta am participat la antologia de poezie “Călătorii lirice”, alături de Ioana Andreea Dogeanu și Dănuț Belu, o antologie coordonată de Anca Spiridon și Florina Dinu.

Copyright © 2017 Denisa Aricescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.