MIRELA LEAHU

Mirela Leahu














Nuanțe

am ațipit pentru o clipă
pe umărul verii
sub cerul unei duminici
neclintite ca un ceas
cu aripile smulse
și se făcea
că nimic nu-mi tulbura
simțurile îngenuncheate
în starea de confort
a unui lan de grâu
decât privirea ta înfometată
ce mă dezbrăca
de toate umbrele
prêt-à-porter
și m-a trezit ploaia
toamna îmi acoperea
muşcatele de pe umeri
cu ruginiul în 50 nuanțe.


Reepilog

a locuit pentru o vreme
în cea mai întunecoasă odaie,
ajungând încet, încet până la
înălțimile unui zgârâie nori
ca să pot rosti pe dinafară
catrenul fluturului albastru
un zbor șoptit în pliurile vântului
ca un reepilog al tuturor umbririlor 


Poate

Poate demult
aș fi luat
urma zborului
dacă nu mi-ar fi atârnat
tot nimicul timpului
convertit în piatra
unei statui fără brațe
dintr-un câmp de refugiați
nu-mi privi
venele pietrificate
și sângele despuiat
de căldură
ci aripile
cu care
îți acoperi
somnul.


Cuvântul

în nopțile cu lună plină
cuvântul se plimbă agale
pe acoperișuri arcuind
toate viețile nebănuite
până la convergenţa luminii,
ferit de orice privire
ca o fiară sălbatică
se va prăbuși
între două coperți
acolo
în cutia neagră
lumina
se mărturisește.


La marginea cerului

La marginea cerului
pasărea cu colțurile aripilor aplecate
peste adâncurile din piept
își deschide larg zborul
smulgându-se din unghiul mort
al privirilor care nu depășesc
niciodată nivelul mării
liberă de orice variabilă
răsfoiește luna
până la ultima filă de lumină,
la marginea cerului
pasărea cu colțurile aripilor aplecate
peste taina
adâncurilor
din piept


Pace

sub cerul împovărat
ceața se întinde peste
câmpul lăsat fără scalp,
foii îngălbenite de jurnal
în așteptarea albului
îngroapă securea
adânc în pântecul apelor

de sub povara griului amniotic
embrionul altei zi
deschide larg
priviri decomandate

eu trag adânc din El
și împărțim în pace țigara


Diez

În nopțile carbonizate
De absențe
Note cernite
Se tăvălesc
Dintr-un colț în altul
Prin griul londonez
De sub coaste
Schimbându-și mereu
Centrul de gravitate.
Abia atuci când
Sufletele noastre
Se vor privi pe furiș
Alte note
În inima unui poez
Mă vor purta
Alăturea-ți
Cel mult
Cu un diez


De nu voi fi

Ai să mă ierți
De nu voi fi
Fecioara înțeleaptă
De veghe în așteptarea ta
Nu că aș avea
Candela înghețată
Sau voi ațipi
În uitarea grea.
De nu voi fi
Mă iartă
Eu sunt soldatul
Ce nu lasă
Nici un rănit
În urma sa.


Asociația Culturală din TorinoMirela Leahu: S-a născut la Roman în 20 septembrie 1974. Acum locuiește în Italia, lângă Roma. A cochetat cu poezia încă de la vârsta de 12 ani, activând în cadrul unui club de creație local. Mai târziu, în Italia, a câștigat două premii la un concurs de poezie organizat de Asociația Culturală din Torino. A debutat cu versuri într-o revistă locală din aceeași regiune.

Mirela Leahu face parte dintre întemeietorii Cenaclului de la Roma a cărui membru este și participă alături de ceilalți membri la activități de promovare a culturii prin diverse evenimente culturale, lansări de carte etc. Versurile sale au fost incluse în Antologia anuală a Cenaclului de la Roma, anul acesta fiind publicată cea de-a treia ediție. Poeziile Mirelei Leahu sunt publicate și prezentate în revista Vocativ, în emisiunile postului Radio Vocativ și în revista de poezie ParnasXXI (nr. 6 decembrie 2017).

Copyright © 2017 Mirela Leahu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.