LOREDANA - MIHAELA BARNOSCHI

Sfârșit în două acte

Sângele-i împroașcă fața, ochii-i curg ca la un zeu

Pe sprâncene-i vezi speranța, iar pe buze Dumnezeu;

El așteaptă să-i răspundă cea care în gând îi este,

Ea-i plecată de vreo lună din întreaga lor poveste!

Crede el că doliu-i poartă și-i aruncă flori de mac

Unde  merge vinde-ntr-una amintiri la pungă, vrac.

Vinde tot, vinde beteală, vinde steaua cu noroc,

Vinde imnul de iubire spânzurat de-un busuioc.

Și se-aprinde și se stinge, în zadar, ea l-a uitat

Creștetul îi radiază sub umbra florilor de mac!

Peste tot, pe unde calcă, încolțesc muguri de viață,

Dezghețând cu teamă dorul inimii crestate-n gheață.

Plutesc roiuri de albine, plutesc zeci de felinare

Hărțuit de-un dor năprasnic, el se stinge din picioare.

Praful îi plesnește fața și se-amestecă în lacrimi

Cu ochii-nchiși așteapt-amurgul, încolțit de zeci de patimi.

Funerar de suflet

                     

Miroase a fum și a tămâie
Sticlesc ochii verzi în noapte,
Gândurile-s prinse-n cuie
Visu-așteaptă să se-ngroape!

Picură din cer vin sec,
Lumânări aduce vântul.
Cântă ciorile și trec,
Flori de maci despart pământul!

E-o iluzie de timp,
În care mori fără să știi!
Sufletul îți pare știrb,
Îți este greu să reînvii.

Este ceață și e frig,
Nisip nu curge în clepsidră.
Ochii reci inimi încing,
Întunericu-i lumină!

Bătrânețea mi-o sărută

Să-mi săruți bărbate mâna,
Ce îndărăt ți-a mângâiat
Obrajii, fruntea și mustața,

Dar și firele pe cap!

Să-mi săruți bărbate ochii,
Ce au plâns și te-au visat.
Nu mă privi că pe-o străină,
Chiar de păru-i argintat!

Gura nu mi-o săruta
Cu ea multe ți-am mai zis,
Din respect pentru iubire
Sărută-mi colțul gurii-nchis!

Prețuiește suflet blând,
Brațe, tot ce e al meu!
Nu uita că dintr-o coastă,
M-ai clădit cu Dumnezeu!

Loredana-Mihaela Barnoschi (n. 11 decembrie 1994, în comuna Lunca Banului, jud. Vaslui): Sunt masterandă, anul I, la Didactici aplicate pentru învățământul primar, specializare din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași. Am publicat un volum de poezii anul trecut în noiembrie, însă nu am realizat lansarea acestuia din motive financiare. Acest volum se numește „Un orgoliu atât de mare”. În majoritatea poeziilor din cartea “Un orgoliu atât de mare”, eu mă aflu sub o mantă masculinã în care este – sau nu – divinizatã femeia. Titlul este destul de sugestiv, întrucât din cauza orgoliului, am avut poate de pierdut, dar și de câștigat înzecit”

Copyright © 2017 Loredana-Mihaela Barnoschi

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.