NEGRU OPAC

Mihai Marian














“always coca-cola“

scrie cu litere cât toate zilele de mari
pe autobuzul care nici măcar nu a oprit în stație.
de ce coca-cola și nu numele tău
mă întreb.
frecvența cu care sosesc autobuzele este de 35
de minute sâmbăta
și 50 duminica.
spun oamenii de știință
că în medie un bărbat se gândește
de nouăsprezece ori pe zi la sex:
am cu ce să îmi umplu așadar cele douăzeci de minute rămase.
îmi privesc tenișii.
aș putea să mă prefac că dorm în picioare;
prea mult roșu!
girofarul unei mașini de poliție
șase-șase
îmi pun mereu aceeași întrebare.
mă gândesc la toma necredinciosul
rămas pe dinafară,
când a venit să sărute mâinile Maicii Sfinte
din cauza unei greșeli de tastare
și la toți cei care se îngrămădesc în fața ascensoarelor.
sunt scara de urgență
sunt tunelul de sticlă în care Ana
prietena mea corporatistă
și-a pierdut mușchii picioarelor.
sunt șase-șase
mereu aceeași întrebare
luis armstrong
și lipsa complexului de vitamine B.
sunt una peste alta
după ce-am tras linie
încă în stație
așteptându-l pe Godot
și comentariile sale stupide.
sunt sub un soare artizanal
eroare logică
urmărind cu privirea urma dreaptă a unui avion
de care atârnă un cer sfâșiat de așteptare.


Aproape Poem

în apartamentul unde mănânc
și dorm
unde mă întorc la rănile noastre
a plouat.
a plouat în pat
a plouat pe linia vieții
până când
camera s-a inundat
până când
deasupra apei
insulă de nisip fin și alb
a rămas doar craniul meu.
nervoasă
după ce a renunțat să mai lovească în ușă
vecina de la etajul de dedesubt
și-a tăiat o bucată de piele
de pe coapsă.
a făcut din ea o bărcuță
și i-a dat drumul
pe sub ușă.
până a ajuns la mine
pielea s-a încrețit
ce scrisese pe ea nu se mai putea citi.


@

dincolo de fereastră figura tatălui plutește în apropierea fantomei unui fluture.
aripile se ciocnesc în zbor de două ori pe secundă.
la ce bun o umbră a aceleiași umbre?

         O
         ||
HO—As—OH
          |
         OH

pe sub masă talpa piciorului calcă în fluid.
este sânge peste tot, până la glezne. maimuța din clădire alergată de un câine roșu alunecă pe balustradă.
urcă și din nou își dă drumul:
“în unitate dacă fumați, imediat veți fi externați! fiecare pacient care ne sosește în prag, ne e un prieten drag! dacă vreți să fiți respectați, discuții neprincipiale nu angajați!“
și nici un om nu bănuie că acel câine roșu este un fel de vis.
un vis înalt cât 17 etaje, la fiecare 100 de ani atins de un înger diferit.
doctorul se ridică cu unduiri de înotător subacvatic.
palma lui înmănușată în lumină își continuă povestea
și fiorul, freamătul vântului printre copaci
este cel al omului care vede pentru prima dată o oglindă, îngrozit cade la pământ
și orbit de noapte sare în primul taxi se refugiază în siguranța propriului cămin,
în lumea construită din click-uri
în care ființa sa este doar o adresă de email.

*
citatul face parte din romanul Laika, autor Adrian Alui Gheorghe


Înainte de ea

treci în fiecare dimineață
pe lângă mine.
cobori la metrou
urci în tramvai
sau în mașina personală
nu contează.
întotdeauna treci pe lângă mine.
cumva
mă întâlnești peste tot.
sunt omul care poartă barbă
mereu aceeași pereche
de blugi
încălțări scâlciate
același tricou
aceleași șosete fără călcâie.
sunt omul care mănâncă  din aceeași pungă de hârtie
se șterge la gură cu mâneca
bea din același bidon de plastic
citește o singură carte.
sunt omul care
își ascunde unghiile murdare strângând pumnul
și ascultă foșnetul aripilor încercând să le ghicească numărul.
sunt cel care înainte de ea
privea în fiecare noapte stelele
gândind că singurul lucru
mai întunecat
decât cerul
putea fi doar moartea.



Mihai Marian

Negru Opac:  Numele este Mihai Marian, sunt născut în anul 1975, 17 martie, sunt absolvent al Colegiului Național Economic din Buzău și al Universității din București. Sunt membru al câtorva cenacluri, scriu poezie și traduc din perioada liceului. Am publicat în Algoritm Literar, Sintagme Literare, e-Creator, revista Literadura și altele. Am scris cronică și recenzie de carte. 

Blog personal: Negru Opac

Copyright © 2017 Negru Opac
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


2 comentarii:

  1. Interesant mod de a face poezie. Stilul e mai apropiat de cel al lui Daniel Corbu, poate un pic și de cel al lui Walt Whitman.. Adrian alui Gheorghe.. Un pic mai altfel.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.