NORICA ISAC

Poezie Bacau














Tango de bărbat

plouă la mine în londra baby, îmi scria cu accent englezesc
dansa în toate cuvintele scrise
simţindu-i paşii dincolo de nivelul tastat
sunt fascinat de căştile tale baby!
ascultă radio guerilla ţi-am dedicat
piese cu parfum de iubire
acordă-mi în seara asta un dans
cu trandafirul în gură, mă jur baby
putem face un tango mental!
hai baby, suntem old fashion,
să ne logodim
iau avionul cursă de noapte
pune-mi în palmă trei vise de îndeplinit
unul e despre o rochie albă, victoriană
şi mănuşi pân' la cot,
altul campestru..
de toată greierimea baby,
(a râs bubuind în căşti) s-a făcut!
dar,
la ultimul mail cu regrete în care acopeream nuditatea cu ziare
după litera poemului avangardist
mi-a răspuns nespecific,
cu o proză
în care Ramon solicitase dar pierduse
o mână de aleasă a inimii
revelat fiindu-i un grad de rudenie
la deznodământ
nefericit.
îmi căzuseră ziarele de gardă
ascultând ultima şi cea mai tristă piesă
ataşată la acelaşi mail
hasta mi final şi el: ce-ţi mai rămâne acuma baby?
îmi trag mănuşile lungi pân` la cot, my darling
undeva, cândva


omul din flori

nici măcar nu plângeam
atâta frig era în biserică când se cânta prohodul
gândeam să-i opresc când te vor duce pe deal
să-ţi mai pui ceva pe tine
să nu te pătrundă umezeala până la oase
mie-mi era rece, rece
nu aveai paltonul pe tine, nu-l aveai
cum pot oamenii să plece aşa
dezbrăcaţi
reci şi nemişcaţi
asta mă întrista obsedant până am realizat că tu lipseai
altfel, sigur ai fi luat paltonul şi fularul albastru de pe cuier
apoi te-am găsit
suspendat între lumi aşteptând mântuirea
pe un pat în lumină şi fraţi trandafiri
copii din flori ca şi tine
despovăraţi de ruşine
de bocetul mamelor cărora vremurile
le-a ucis maternitatea
poate de aceea, uşor cum erai
m-ai îmbrăţişat ca niciodată tată,
aici între două lumi
ne-am luat rămas bun
ultimul
"tu nu ai ce căuta aici" mi-ai spus
deschizând-mi poarta


autobiografie 

nu mi-am luat drama personal
implicaţi erau oamenii
animalele
natura
un univers paralel
şi-o crasă inconştienţă, până la urmă, salvifică
de aceea spun
nu am trăiri personale dramatice
am
doar praguri de crestere
personalizate pe potenţialul suportabilităţii
de mâna milostivă a iubirii
pare ciudat dar tot ce scriu e despre un alter ego
rezident în alt timp
un lux de învingător până la urmă
să-ţi poţi vorbi despre tine în plenitudinea
cunoaşterii şi acceptării
şi dacă aceasta
plus alte litere ce le-am transformat
în cuvinte rezultă
valoare nulă,
fiţi blânzi..
închipuiţi-vă c-am urcat până aici de la minus sută la sută sub zero
ceea ce este foarte mult
de la  nimicul,
vidul ca definiţie a infernului
identificat astfel de un jucător cu destinele
nu am a plânge
tot ce-am trăit a fost permis să se întâmple
şi bun
mă ştiu vie


Gabriela MihaesNorica Isac (n. 27 noiembrie 1970, Bacău): Am scris mereu, de când mă ştiu, dar distribui poezie pe facebook şi în paginile grupurilor literare de puţin timp. Numele meu real este Gabriela Mihăeș, Norica Isac fiind pseudonimul sub care public. Texte scrise de mine au fost publicate în revista “Sintagme Literare”, numărul 6, poezie şi proză.
 
Copyright © 2017 Norica Isac (Gabriela Mihăeș)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


2 comentarii:

  1. Felicitări! O poezie care ar merita citită la radio.. Nu la Guérilla.. Habar n-am dacă mai există postul ăsta.. 👏👏👏

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.