VIORICA MORNĂILĂ

Poezie Arad













1.

e albul mai alb
decât poate îl vezi
amară-i și toamna-n pahare ciobite
se-ntunecă-n ochi herghelia de corbi
și plouă în noi
cu tăceri biciuite.
sfârșit e și cerul adormit pe obraz
lunatecă noaptea se rupe-n năframe
colindă prin vis cavaleri fără oști
și teama în mine vibrează.
și mută-i durerea din albul prea alb
cu degete ude mă tremură bruma
am îngeri de vânt
adormiți pe pervaz
și plouă
și-mi este 
totuna.....


2.

zidește-mă!
ca și cum m-ai iubi
ca și cum m-ai urî
încălzește în palme
aluatul ăsta de femeie
și palmele-ți vor izvorî
mir.


3.

e bine.
îmi place obsesia ta 
pentru cercuri
și nebunia
de-a ma închide în ele.
zilnic desenezi câte unul
și un genunchi de-al tău
pe care să te aștept
cuminte-necuminte
inventând povești.
uneori cercul se plictisește
și-mi povestește 
despre fuga ta din Olimp
și despre marea trecere
din noapte în zi
fără bilet de voie.
și-i bine....
că dincolo de cerc 
e huma.

4.

și după ultima repetiție
piesa nu s-a mai jucat....
fiecare și-a luat 
masca
și a plecat
au rămas doar reflectoarele
să lumineze
nimicul rămas.


Poet AradViorica Mornăilă (n. 27 martie 1963): Numele meu este Viorica Mornăilă, sunt din Arad și scriu de puțină vreme. Am publicat versuri doar pe internet (pe pagina de Facebook Mornăilă Viorica și pe site-ul eCreator ) dar încerc să adun material pentru un volum de poezie.

Copyright © 2017 Viorica Mornăilă
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un produs Blogger.