COSTEL STANCU

 

***

- cîntec de femeie -

Ferește-te de dragostea mea, îți spun.

Alege, mai degrabă, războiul.

Acolo poți spera la mila învingătorului.

Aici, la nimic. Privește:

casele tale au ajuns cuiburi de șerpi

fîntînile tale sunt gata să sece

turmele tale pasc răzlețite

albinele tale stau să roiască

femeile tale au fugit în brațele altor bărbați

copii tăi se ucid între ei

pentru întîietatea de a-ți purta numele

pînă și sclavii tăi au ridicat capul din pămînt.

Iar tu stai la picioarele mele,

cînţi din lyră și plîngi.

- O să vină vremea cînd lămpile vor umbla

înnebunite după fluturii de noapte

ale căror aripi le-au ars cîndva, îmi spui.

Eu rîd. Ferește-te de dragostea mea, îți spun.

Alege, mai bine, războiul.

Acolo poți nădăjdui la o moarte eroică.

Aici, nu. Uite:

dușmanii sunt la porți

îți vor arde casele

se vor înfrupta din hambarele tale

îți vor tăvăli în picioare fagurii de miere

îți vor spurca fîntînile

îți vor înjunghia vitele

îți vor necinsti fetele

îți vor lua toți sclavii.

Ia-ți arcul și întîmpină-i, luptă-te, apără ce-i al tău!

Eu nu îți aparțin. Sînt mai mult a vîntului

care vine și pleacă decît a unui bărbat.

Însă tu stai la picioarele mele,

cînţi din lyră şi plîngi.

- O să vină vremea cînd copacul va tînji

după trăsnetul care l-a despicat în două,

eliberîndu-i astfel, pentru totdeauna, sufletul,

îmi spui. Eu rîd. Alege războiul, dragul meu.

Acolo, între viață și moarte, mai poți găsi tihnă.

În dragostea mea, nu!

***

A doua zi după moartea mea,

soarele răsare în același loc. Femeile

își alungă, pe ferestre, amanții,

biciuindu-și apoi trupurile cu mănunchiuri de

urzici, să le frăgezească pentru un nou păcat.

Bărbații continuă războaiele începute

cîndva ori pornesc altele, mai absurde.

Cerșetorii ies, iarăși, pe pod,

lacomi precum apa ce-i oglindește.

Păsările scurmă, în cer, după

mărgeaua de sticlă limpede a dimineții.

Ziua trece repede. Conștientă de propria-i

zădărnicie, nu-și face cuib aici.

Viața a rămas la fel. Oare,

moartea mea nu a schimbat nimic?

Nu văd, dintr-odată, orbii? Nu se aud

cuvinte din gura mutului ? Nu s-au înfrățit

filozofii cu proștii? Sămînţa cu vidul?

Șarpele cu călcîiul? Nu se oprește, o clipă,

timpul, să-și contemple măreața-i trecere?

Mai tîrziu, pe boltă, tremură aceeași lună

cu sunetul ei de, singură, clapă albă

în pianul întunecat al nopții.

Femeile își primesc înapoi, pe ferestre, amanții.

Bărbații beau pentru victorie sau înfrîngere.

Cerșetorii adorm obosiți. Păsările se închid

sub găoace, așteptînd să fie ouate.

Totul, firesc. Îmi pare că nici n-am murit.

*** 

Nu ești acasă și îți sărut ușa

ca pe o icoană din care tu lipsești

sînt tot mai rare clipele cînd te văd

peste privirea mea a început 

să crească transparența unei pleoape

exiști mereu în afară

ca și cum aș bea exteriorul unui ou

strig ca nebunul

sînt tot mai rare clipele cînd te văd

se face că stăm pe malul unei bălți

cu picioarele-n apă, vin pești mici și adorm

cu degetele noastre în gură

- pînă mîine va curge lapte, spui

eu tac visul e întrerupt

de o legătură de chei dar nu ești tu

nu ești tu nu ești tu

cu o cruce legată în urma lor

ară pămîntul două păsări de noapte

și luna scapă pe furiș cîte o lacrimă

în fiecare crăpătură

mă atinge dimineața și fuge

sînt tot mai rare clipele cînd te văd

îți simt mirosul în palmă

cu gheara cocoșului ce a cîntat a treia oară

îți scriu, iubita mea de departe,

nu te bucura, nu fi tristă, moartea-i

o trecere din singurătatea de aici

într-o şi mai mare singurătate.

Costel Stancu (n. 2 mai 1970, Vînju-Mare, Mehedinţi): Locuiește în Reșiţa, județul Caraș-Severin. Este membru al cenaclului Literar “Semenicul” din Reșiţa, al Cenaclului literar „Nichita Stănescu” al Centrului Cultural al Ministerului Afacerilor Interne și al Asociației Culturale Direcția 9. Costel Stancu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.

A publicat volumele de poezie:

Terapia căderii în gol (Editura Hestia, Timișoara, 1995).

Dominic sau despre imitația umbrei (Editura Hestia, Timișoara, 1995).

Măștile solitudinii (Editura Marineasa, Timișoara, 1997)

Golurile din pîine (Editura Marineasa, Timișoara, 1998)

Fluturele cu o singură aripă (Editura Timpul, Reșița, 2000)

Arta imaginației, antologie, (Editura Vinea, București, 2001)

Cîntarul de apă (Editura Marineasa, Timișoara, 2002)

Vînătoarea promisă (Editura Marineasa, Timișoara, 2003)

Ieșirea din peșteră (Editura Marineasa, Timișoara, 2005)

Înghițitorul de creioane (Editura Tim, Reșița, 2009)

Evoluți@ umană, epigrame (Editura Tim, Reșița, 2009)

Risipitorul de hîrtie (Editura Tim, Reșița, 2015)

Ochiul din palmă, antologie, (Editura Mirador, Arad, 2017)

La therapie de la chute dans le vide (traduit par Amalia Achard, Editions Stellamaris, Brest, France, 2019)

Hoțul de ferestre (Editura Mirador, Arad, 2019)

Noaptea creioanelor lungi (Editura Casa de Pariuri Literare, 2022)

A publicat în volumele colective:

Orașul cu poeți (Editura Timpul, Reșița, 1994)

Casa  faunului (Editura Hestia, Timișoara, 1995)

Antologie tabăra Oravița (Editura Mirador, Arad, 2004)

Drumul către Piatra Scrisă (Editura Marineasa, Timișoara, 2006)

Iz  novije rumunske poezije (Editura FondEuropa, Novi Sad, 2009)

Cînd pleca odată, la război, un om... (antologie de epigrame, Editura Măiastra, Tg. Jiu, 2010).  

Antologia de catrene și epigrame editată de site-ul agonia.ro (Editura Edo, București, 2009)

20 rEvoluție (Editura Brumar, Timișoara, 2010)

Bijuterii din Piața Abundenței (Editura Brumar, Timișoara, 2011)

Mai am un singur doors (Editura Bluementhal, București, 2011)

Orașul cu poeți 2 (Editura Tim, Reșița, 2011)

Antologia Convorbiri literare (Iași, 2011)

Poeți din Banat (Editura Brumar, Timișoara, 2011).

“20+1” (antologie, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011)

 

Citește mai multe poezii aici: Înfrigurat în mine însumi

 

Copyright © 2017 Costel Stancu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.