DOREL SÎRBU

Rondelul unei creații

M-am trezit inspirat de dimineaţă,

Am sculptat cum am putut mai bine,

Muza în  permanenţă a fost cu mine

Şi am creat o minunată faţă.

Dar totul a fost doar o prefaţă,

Am cioplit un corp spre-a o susţine,

M-am trezit inspirat de dimineaţă,

Am sculptat cum am putut mai bine.

L-am rugat pe Domnul să-i dea viaţă,

Un alt destin nefericit printre destine

Ce s-o topi încetişor printre suspine,

Creaţia-mi perfectă era simplă gheaţă.

M-am trezit inspirat de dimineaţă.

Poate

Când ai plecat

Mi-am ascuns inima

În bagajele tale.

Mi-a spus că nu vrea să bată

Decât lângă tine.

Am învăţat-o să bată încet,

Să nu te deranjeze.

Eu voi hălădui

Prin lumea celor fără inimă.

Dacă dai de inima mea,

Din greşeală,

Şi nu o vrei deloc prin preajmă

Te rog să n-o arunci,

Doar purific-o prin foc,

Ca un sacrificiu cu ardere de tot.

Mirosul va ajunge la mine

Şi de atunci

Poate mă voi opri şi eu din rătăcire.

Sfârșit de toamnă

Toamna plouă tristă-n noi

Cu picuri ruginii,

Eu tot aştept de mii de ploi

La mine să revii.

Sfârşit de toamnă putrezit

În jur totu-i uscat,

Tot sufletu-mi e desfrunzit,

Golaş, că l-ai uitat.

Printre crengi adie vântul,

Uscate amintiri,

A dispărut demult avântul

Rămas-au amăgiri.

Plecat-au clipele frumoase,

Păsări călătoare,

Nopţile-s mai friguroase

În inimă-i răcoare.

Toamnă în iubire

În taină ne-a unit tăcerea,

Martor un roşu trandafir,

Gustam împreunaţi plăcerea

Ca cel mai tainic elixir.

Ochii tăi mi-au înecat privirea

Într-un albastru ireal,

În strălucirea lunii văd uimirea

Când mă îmbăt cu-n ideal.

În doi ne-am împletit durerea,

Am pus în versuri câte-un ciob

De-amor dar ne-am pierdut puterea

Să mai iubim iar eu sunt zob.

Speranţele acum sunt inutile,

E toamnă acuma în iubire,

Dispar subit romantice idile,

În dragoste există nemurire?

Rondelul femeilor frumoase

Ce mult îmi plac femeile frumoase,

La chip, la suflet, toate sunt plăcute,

E ca atunci când ai alege fructe,

Găseşti mai parfumate, mai zemoase.

Unele-s sălbatice, altele sfioase,

Zeiţe guralive sau tăcute,

Ce mult îmi plac femeile frumoase,

La chip, la suflet, toate sunt plăcute.

Fiinţe complicate, grandioase,

Ce ştiu cum la nevoie să asculte,

Cu mângâieri şi vorbe să te-alinte,

Întotdeauna elegante, graţioase.

Ce mult îmi plac femeile frumoase,

Drumul

Într-o arhivă

Cu vechiturile vieţii

Am găsit un sul zdrenţuit

Cu o hartă.

Era marcat drumul spre rai

Şi avea trei instrucţiuni,

Cere...,

Caută...,

Bate...,

Şi un cod de acces -

Iubire...

Sunt pe drum,

Sper să ajung la destinaţie.

Dorel Sîrbu (n. 07.11.1968, în Giurgiu): A urnat studiile gimnaziale şi liceale în Giurgiu. Este absolvent al Universității Ecologice din București, Facultatea de drept, profilul Știinţe juridice, spec. Drept. Este de asemenea licenţiat al Academiei de poliţie “Al. Ioan Cuza” din Bucureşti, în anul 1999. A urmat cursuri cu specific militar printre care un curs de perfecţionare pentru personalul cu funcţii de conducere în cadrul Şcolii de Aplicaţie româno-franceză “Mihai Viteazul”. A fost cadru militar în Jandarmeria Română în perioada 1991-2006. Din 2006 este ofițer în retragere, urmare a unui accident suferit într-o misiune, în timpul inundaţiilor din august 2015.

Dorel Sîrbu a publicat poezie, eseuri și epigrame în antologia „Contraste Culturale” (2017), precum și în revistele “Eminesciana”, „eCreator” și “Contraste Culturale”. A fost distins cu Premiul I la concursul internaţional “Contraste Culturale” (secţiunea epigrame, 2016) și cu Premiul II la concursul internaţional “Memoria Slovelor” (secţiunea epigrame, 2017). Este membru al cenaclului literar “Luceafărul” din Giurgiu.

Volume publicate:

Rondeluri şi alte poezii (volumul de poezie, editura ETNOUS, Braşov, 2015)

Înţepături amestecate (volum de catrene satrice şi epigrame, editura STUDIS, Iaşi, 2017)

Rondeluri 100+1 (volum de poezie, editura STUDIS, Iaşi, 2017)

Copyright © 2017 Dorel Sîrbu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.