IGOR ZARIAN

Poet Bucuresti














oase de păsări

sunt un şoim care îţi apără umerii
zbor de trei ori pe zi
ştiu
de câte ori potriveşti după mine
sufletul într-un ceas ticăie rar

nimic din ce împărţim
nu se-mplineşte după cărţile pe care le-ntind
arunc un băţ apelor deasupra de cer
nici o maree

în larg

ce bătaie de vânt se-aude în umerii mei
mă iubeşti pentru că zbor
nu vei muri
am oase de păsări


eu de obicei când beau le sparg

degete roşii prelungi
vor să mă prindă dar nu reuşesc
să-mi ţină ochii acolo
unde stau cu capul în piept

lângă teascul de struguri zdrobiţi
tălpile mele
au petrecut noaptea în câmp

beau cu un ţap care ştie să cânte
mormăie-n el cu privirea
de înger
spurcat la minciuni
promite
iubirea
își sprijină brațul de mine
se-ntreabă de ce sacul meu e mai plin
şi-mi trimit haina acasă pe el
fraţii mei

când mă vând pentru cele mai grele
cuvinte de laudă


my kind of love

Saturn mă preferă
din punct de vedere psihic
mă pot trezi într-un pat la spital
cu paharul de apă alături
oameni pentru care mi se pare ciudat
că nu-i văd pe cei patru îngeri

îmi făceau focul când eram mic
nu ajungeam la geamul tău
picurând
pe la streașini încercam să mă cațăr
îmi dădeau un piron
asigură-te că ține până la următorul pas
dacă se întâmplă să cazi
nu țipa
va fi ultimul lucru pe care ni-l vom aminti
despre tine

fiecare strofă în parte
dacă nu ar fi plină de lucruri vulgare
te-aș pune să le păstrezi pentru copiii
copiilor noștri
nu-mi strica ziua asta plină de nori
ca sfârșitul lumii

cu două gânduri pe zi
bâjbâim unul după altul în pat
nu privește pe nimeni sodomia noastră discretă
dincolo de pomii răzleți ceața se grupează tăcut
arată-mi unde este soarele răsare al tău
să știu de unde să-ncep
cutremurul

pot să te-ncropesc de la primul sărut
altul va plăti pentru greșelile noastre
cee ce nu este nici drept nici corect
moartea ca un blind audition
unde fotoliile se întorc patru deodată
viziunile au prețul lor

dacă cineva crede într-un final fericit
înseamnă că n-a fost atent


grafie cu demoni

un obiect de familie îmi trezește emoții
din dragoste pentru tine aș vrea să rămânem
acasă

am un album cu pereții orașului
împlinesc
o sută de ani

din copilărie mi se înverzesc degetele
de la picioare
lutul amestecat cu fierul
bronzul cu aurul
ca într-un un tablou inspirat de inițiați
descopăr cea mai pură artă
perfecțiunea femeii
în fața căreia mă simt liber să tac

atunci când
trimitem semnale spre Proxima Centauri
sper că nici un omuleț violet nu se va crede mai bun
decât locul unde ne îngropăm rădăcinile
cuvintele caută minți ca ale noastre controlate
genetic
demonii nu rezistă unei nopți în care
la sfârșit ne ținem de mână


man down

să mergem în parc
frunzele nu ucid
ne vom lua în brațe și vom învăța cântece
cu vampiri

nu vom simți frigul
până acasă să mă trezească ai vrut
cuvintele deși locul lor era
pe hârtie

îmi plăcea schița aceea cu picioarele-n apă
ore întregi peștii
îl duceau în spate pe unul de-al lor

n-ai găsit cel mai bun moment să-mi spui că
ești însărcinată
te-am cerut de parcă m-aș fi scuturat
de o dragoste mare

ne-am iertat și- am zis
trebuie
să merg mai departe
auzeam păsările
ceva mă trăgea din brațele tale
oceanul înghițea calm un bulgăre de sare
roșu pe dinăuntru
mă descheia la cămașă

și-atunci m-am gândit că nu știu aproape
nimic despre moarte

Igor Zarian (n. 18 februarie 1979, București): Artist liber profesionist. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din București, specializarea Economia Serviciilor de Alimentație Publică și Turism. A urmat cursurile Școlii Populare de Arte din București. A publicat poezie în revistele literare Nome Artis, Fereastra, Flacăra, Poesis International, Radio Metafora USA.


Copyright © 2017 Igor Zarian
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.