NICOLETA CRĂETE

tablou cu masă

în jurul mesei albe plutea o mulțime care nu credea

ea doar împărțea pâinea muritorilor

cu limbile tăiate zburând înapoi

câteva voci îmbrăcate în negru expuneau o religie

a zilei de luni

ningea mărunt peste ea

cafeaua devenise solidă în cești

iar mortul de pe masă plecase

câteva fotografii cu tentă gotică din ziua x

o crinolină albă într-o oglindă spartă

ca spaima călăului

niște nervuri obosite ale mâinii pocnesc

prin aparatul foto sânii visează

fără îndoială din spațiu oamenii

au devenit un om care se joacă

un vis locuia pe partea cealaltă a pielii

își spunea dumnezeu

copiii furiei hrăniți în corzile vocale

cu spaimă

erosul spânzurat de o rază de soare

o groapă s-a surpat atunci la mijloc

o mașinărie ne-a luat locul

unui profesor de matematică

jumătatea ta de pat atârnând de un fir de păr alb

frământat de absență

la marginea ei mai exiști în proliferarea obiectelor

ce cresc prin pereți prin podea prin

matematica secretă a somnului încă urci muntele

încă mai strig în urma ta cadavre

pe care le-ai udat în serile în care

eu cântăream doar 39 de kile

este o repetiție îmi explicase maria şi

am zâmbit pe jumătatea mea

jucam țintar cu păsări dispărute

nu mai aștept să vii sau să pleci

am 51 de kile

clivaj

ai imitat țipătul și

țipătul te-a imitat

ceva trist ca o margine

în care rănile își disputau

dreptul la moarte orb

nebun cerșind un sens după

linia albă

thus everyone is a victim

pe toate le-ai legat câte sunt

fără să știe măcar

de un dinte

aflat în cădere deschisă

spre miezul problemei

în fața ferestrei

unii oameni vorbeau cu alți oameni

principiul realității comunicative

zăcea baltă

albastră la picioarele lor

într-o

lume rotundă ca un măr

durerea și-a făcut cuib

muști și te miri

de ce

nu mai ține nimeni cuțitul

corpul meu

 

floare de cuțit cu minte proprie

răsărită din primele ore

aleargă înaintea mea

pe o muchie cu tăiș alb

și anunță-i pe toți

a început

Nicoleta Crăete (n. 11 septembrie 1980, în municipiul Motru): Sfârșitul anului 2016 a fost începutul. De atunci am participat la diferite festivaluri și tabere de literatură, am publicat în reviste literare, cum ar fi: Actualitatea Literară, Urmuz, Revista Nouă, Convorbiri Literare, eCreator, Banchetul, Caiete Silvane, Cenaclul de la Păltiniș etc. În anul 2017 am obținut și câteva premii de literatură: premiul II la Concursul Național de Poezie “Costache Conachi”, premiul special pentru un autor din Oltenia la Concursul Național de Poezie „TRADEM”, premiul I la secțiunea poezie și Trofeul Festivalului la Concursul Național de Literatură „Moștenirea Văcăre;tilor”, premiul special Horia Vintilă la Concursul de creație literară „Vis de Toamnă”, la secțiunea proză. „Dar asta nu înseamnă nimic”, ca să-l citez pe Camus. De aceea voi continua în mod firesc. 

Volume publicate:

Femeia cu trupul de ceară (editura Grinta, Cluj-Napoca, 2019)

 

Citește aici: Auziților mei, De-aceea, Lumină pentru o străină

 

Copyright © 2017 Nicoleta Crăete

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.