ILEANA POPESCU BÂLDEA

ca un liliac albastru

te caut când mă rătăcesc în lumină
prin toate unghiurile întoarse după întâmplări
sub pernă pat umbre sau pungi cu naftalină
în calendare vechi prize defecte
și plasa de sârmă vopsită jumătate
într-o seară cu degete reci

uneori stai acolo lasciv
cu pleoapele închise pe cuvânt
învârtești taburetul
halatul se apleacă după pantofi
ridici bărbia și-mi fixezi gândul
pe peretele galben cu lama cuțitului de care mă tem

irisul în dungi mă împinge
e-atâta gol în spate
gardianul îmi dă o supă și știrile despre vânt
rar îi povestesc avocatului nevoia de tine
apoi ies cu interdicția și de
a te privi prin cubul de sticlă
……

am uitat cine sunt
nu pot să-mi mai adun literele
noaptea îmi prinde gleznele de streșini
îmi închid nasturii din doi în doi
și mă cred liliac albastru
care scrie haiku

mail simplu

întotdeauna dimineața începe cu urma de ieri
încerc să-mi potrivesc palma dar degetele sunt răsfirate tot mai mult și nu mai încap în ce am fost
atunci mă ridic în mâini și privesc pe sub zăpadă gândul să nu-l uit la o aruncătură de noapte
Chopin mă întreabă ce caută el acolo aproape de pământ
nu știe că urechea și inima le las de fiecare dată sub tălpi
să merg prin ochi nouă să repar cuvintele de dincolo de creierul obosit și greșit

întotdeauna ianuarie îmi curge pe obrazul stâng
se oprește deasupra buzei și tremură
îi mângâi pielea din petice colorate și-i vorbesc despre gleznele subțiri care pășesc prin apa cuvintelor
apoi îl așez într-un fotoliu cu husă de catifea și-l mint că viața este o sumă de erori în formă de cruce
își aruncă părul pe spate
zâmbește obtuz și-mi dă gluga lui din partea cealaltă a lumii

uneori aerul nu te mai încape
lipești cu scotch degetele dar palmele nu te susțin
și-ți pui urmele în buzunarul cu nitroglicerina expirată
Spring Waltz…
fantoma lunii bea vin roșu dintr-un pahar cu picior - încălțat într-o cizmă înaltă de iarnă
iar eu îți șoptesc…
ÎNTOTDEAUNA este doar o brățară
purtată de un toc ascuțit
UNEORI

...în afară de moarte

când am plecat era fără haine. avea capul legat cu un triunghi din mătase. vedeam prin piele vertebrele lipsă. gândurile. părea jenat de situație când își aduna cioburile degetelor în semnul de adio.
fugeam să nu mă ajungă urma cu părul nevopsit de secole, ochelarii de distanță ciobiți la o intersecție cu vidul, privirea tulbure înghesuită în același rucsac cu prietenii, dușmanii și grămada de lucruri fără importanță din jur.
urma, în depresie acută, articula greu emoțiile și schimba calendarul cu nasturii de la pardesiul lung, galben - resuscitat des prin șocuri și perfuzii cu lume.
și nu știam pe ce parte să stau între viață și moarte, paralele într-un timp care a dat foc țărmului de care se spărgeau toate.
doar cu un rest de plămân mai respiram în apă și auzeam încă țipătul de clown al sufletului meu. când am plecat era fără haine.
atât!
nu am ce să-ți mai dau din mine ca să îi ierți...

viață îmbrăcată subțire

Doamne, stau pe marginea nopții
și țintuiesc golul
are pantofi cu vârf ascuțit
pleoapele strânse
îmi prinde palma stângă
iar cea dreaptă și-o pune lasciv pe spate
port rochie neagră umerii sunt goi
îi simt obrazul pe tâmplă
și tremurul
piruete prin rotocoale de fum
parcă am dansa de-o viață
zâmbim îi desfac cravata mi-o leg pe frunte
pletele blonde răsfirate ochii închiși respirația lui aripă rătăcită
și ringul învârtit pe degetul universului

un balerin
dans
se-aud căluții mei cu marea pe coamă

.....

din partea cealaltă a lumii
o pasăre cu iris galben intră printre gratii
strigă

apoi zboară

dacă Dumnezeu n-ar muri
ce clipă sălbatică...
timpul a expirat domnule
cumpărați medicamentul acesta

e-atâta zumzet la ușă

......

Ileana Popescu Bâldea: Nu-mi place să scriu despre mine. Este atât de mic, timpul, încât miile de texte nepublicate așteaptă neputincioase vremea hârtiei. Nu am participat la concursuri și nici nu am trimis texte publicațiilor scrise, din vremea de debut. Se întâmplă așa… de ca și cum aș mai avea în față o sută de ani. Cine știe?!

      Născută undeva, în urmă,
      la o dată imprecisă,
      în mai multe locuri deodată...

Absolventă a Facultăţii de Medicină. Membră a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. A publicat poezii şi eseuri scrise în reviste literare de prestigiu (Luceafărul, Suplimentul Literar - Artistic al Scânteii Tineretului, Viața Medicală, Clipa cea Repede) și de asemenea pe site-urile literare Agonia.Net, Dialoguri culturale, Rețeaua literară, QPoem. Este administrator și redactor al site-ului “Dialoguri culturale – revistă de artă și cultură”.

Volume publicate:

Şi totuşi...happy-end (roman, 1992)

Tu nu ştii cum plâng fluturii (poeme, 2012)

În lucru:

Locuiesc în mine cu o sută de poeți (proză scurtă, eseu)

Pagini Facebook: Ileana Popescu Bâldea și Povești și alte basme

Grup Facebook: “DIALOGURI – SUPLIMENT LITERAR”

Copyright © 2017 Ileana Popescu Bâldea

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.