INDIRA SPĂTARU

Scriitor Iasi














Contopire

Atingerea obiectelor isca lumină
fiecare noapte avea culoarea ei
cel mai mult ne plăcea stânca 
ieșită ca pescărușul din valuri
în penajul ei citeam monocord
sarea învolbura cuvintele, instinctele
algele se încolăceau în jurul tiroidei
noaptea ridica mantaua de stele din ape
Gogol căuta încă un azil
crabii creau castele în cutii craniene și sepii 
relicve reînviate îngenuncheam în soare
pipăiam cu privirea, începea să plouă torențial
rochie din humă și mușchi de pădure purtăm, ferigi la chingi,
ne întorceam desculți spre geamandane
te trezeai mai devreme și preparai din două mișcări elixirul,
întâlnirea din adâncul mării tale 
mi-o aminteai în bilet.

Venea și noaptea cînd sicofanții dădeau buzna
în odaia hotelului, fotografiind sinucigașii 
portretele noastre din foile scrise, zâmbeau indulgent
nesfârșitele tale picioare împiedicau intrușii,
cocoțate, ale mele tindeau spre cerul tavanului,
macii liniei ferate împodobeau iarba trupurilor zvelte
mâna ta cerea implorare pletelor răsfrânte,
inima ți-o proptea șoldul meu lăcuit.

Mai erau nopțile șederii la orizontală, pe terasa pustie
contemplam hârlețul în zborul albatrosului înfipt
"Frumusețea-i efemeră, femeie!", mă avertizai,
număram indolenți mătăniile anilor, intram în scufundatul labirint,
în urmă se plimba cântecul
în jurul lespezilor de nisip.

(din volumul "Sălbaticul anotimp")

Membră CopyRo


Peisaje

Ferice de noi: mării am întors obrazul cînd ea ne plesni
ca muntele obraz, pe care toarce corabia.
Ploaia alunecă din pletele soarelui
străbate orașul cu torța în mîna-i străvezie,
tablourile fac trotuarul,
pictorii pozează în fața lor, tăcuți
ca fetele goale prin mansarde
pescărușii gonesc vânzătorii din templul plajei,
așteptarea a fost lungă, dar iată,
Hokusay se ivește cu frâiele prinse la brâu,
zdrăngăne siajul, mii de scoici drept cutii de vopsea...
Ferice de noi - obrazul mării am întors
cînd ea ne plesni
și capetele noastre de bazalt
la orizont,
au ridicat cerul din adunarea apelor.

(din volumul "Seninătatea lemnului")

Poetă și prozatoare IașiIndira Spătaru (n. 24 ianuarie 1971, Iași): Poetă și prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași, din 1997 și membră CopyRo, din 2000. Este absolventă a Facultății de Filosofie, secția Sociologie, din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Este muzeograf la Muzeul National al Literaturii Române. Indira Spătaru a debutat în revista "Convorbiri literare" în anul 1986. Volumul de debut - "Poeme" (editura Cronica, 87 pp, 1995) - a fost distins cu Premiul pentru debut acordat de către Uniunea Scriitorilor, Iași, în cadrul Salonului Național de Carte, 1995. Versurile sale au fost publicate în numeroase antologii și reviste literare.

Volume publicate

Poeme (editura Cronica, 1995)
Seninătatea lemnului (cronică, versuri și proză, cu o "Întâmpinare" semnată de Adrian Dinu Rachieru, 177 pp, 1997)
Serile la Mircești (cu o prezentare de Cezar Ivănescu, editura Timpul, 54 pp,  1999)
Marele albastru (prefațată de Emil Iordache, editura Timpul, 56 pp, 2001) Sălbaticul anotimp (prefață de Ioan Holban, premiul Eminescu” pentru volum, carte apărută cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor România, editura Axa, Botoșani, 68 pp, 2004)
În bucătăria Sylviei Plath (editura Vinea, 2008)
Etna (editura Timpul, 69 pp, 2014)
Axa vărsătorului (opera omnia poezie contemporană, antologie, editura TipoMoldova, 175 pp, 2015)
Promenada (cu o prezentare a lui Al. Cistelecan, editura Paralela 45, 76 pp, 2016)
Patinoarul soarelui (editura Saga, 2018)
Năvod peste trup (editura saga, 2020)
Poeme glazurate și cafea - Poèmes à enrobage et café (volum bilingv, traducere în limba franceză Gabrielle Danoux, Editura Junimea, Iași, 2023)

 
Citește aici mai multe poezii semnate de Indira Spătaru: Amprente, Conviețuirea în vid, Meditații
 
Copyright © 2017 Indira Spătaru
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
 
Un produs Blogger.