ANNA-NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU


Apostol fără nume














Să ne oprim din goană...

Pășim pe calea timpului, parcă orbește,
Crezând că vom atinge, cândva eternitatea,
Uitând însemnătatea verbului ''iubeste'',
De parc-un deget ne împinge, ne gonește,
Să n-apucăm să prindem realitatea!
   
Tristeți ne înconjoară și-adâncile tăceri,
Străini unii cu alții, ne duce pe-un torent,
Cu-o insipidă viață, cu obstacole, dureri,
De-am vrea vreo altă, nici n-ai cui să ceri,
Un pic de timp și-un strop de sentiment!

E mintea doar coșmare, de vis ne-am rupt,
Speranțe nu avem, mereu suntem în goană...
La capăt să ajungem, fugim neîntrerupt,
De sevă goi suntem, puterea ni s-a supt,
Neștiind de paradis o fi sau vreo bulboană !
 
Pustiu pare pământul și fără de culoare,
Cuvinte nu mai scoatem, ni-i glasu-năbușit...
Senină zi n-apare, ci doar un negru soare,
Ca la total-eclipsă, vedem că-ncet ne moare
Și aeru-l simți greu, de parcă-i spre sfârșit!

Și mă-ntreb, eu, oare, ce soartă-i pe Pământ?
Păcate, ce-am făcut plătind așa de mult?
Uitat-am de credința, de datul jurământ?
Omenia am pierdut-o și tot ce-avem mai sfânt,
Navigând fără busolă, într-al oceanului tumult?

E timpul să ne oprim din fugă-n depărtări,
Să facem vreun popas, să ne uităm în jur!
Să ne privim unii pe alții, cătând prin cugetări,
Să prindem pulsul vieții, palpând prin căutări,
Că, fericirea nu-i la capăt, ci-aicia primprejur!
 
(versuri din volumul ”Pe urma pașilor pierduți”)


Zace orașul ca-n mormânt...

O noapte neagră s-așterne peste-orașul adormit,
Se prelinge, ca smoală, de pe-un alt parcă tărâm...
Alene, ca panteră languroasă și-o privesc uimit,
Cum se-apropie de mine, dar nu stau la tocmit,
Mai departe îmi port pașii fugind pe caldarâm,
Tăcerea nopții s-o sfărâm...

Mă pierd printre clădiri, sub lumini de felinar,
Suflarea să mi-o trag, bătăile inimii s-ascund...
Departe mă avânt, singur sufletu-mi hoinar,
Al nopții vagabond, ca prin talazuri marinar,
În liniștea orașului, mai mult să mă afund,
Simțindu-i pulsul muribund...

Că-i ora cea târzie, plină de misterul anumit,
Când la ferestre, una câte una, luminile se sting...
Când, oamenii adorm, unii cu suflet mulțumit,
Alții, cu vinovatul gând, că poate-au pătimit,
Simțind aripile coșmarului, cum mințile le-ating
Și-n somn mistuitor îi-mping...

Și-i grea tăcerea, tare, ca o lespede de piatră,
Te-apăsa pe suflet, ca zale-n locu-i de veșmânt...
Un buf mai plânge câteodată, speriat câinele lătră,
Treziți din somnu-adânc, de hohotul de idolatră,
Al vreunei sărmane, ce se tânguie cu legământ,
Că n-o mai călca vreun jurământ...
(Și-apoi... zace-orașul ca-n mormânt... )
 
(versuri din volumul Pe tărâmuri neumblate”)

Ut pictura poesis


Vânzător de vechituri

Veniți, frați buni, că am marfă bună pe tarabă,
Nimic nu-mi lipsește, mi-e plină cu de toate...
Am vrute și nevrute, pentru ce v-ați dori voi treabă,
Nu stați pe gânduri, întrebați cât costă mai degrabă,
Orice prin cap vă trece și cum mintea vă socoate,
Îmbulziți-vă, hai, dați din coate!

Vând coșu-acela-n stânga, plin cu feluri de memorii,
Unele-s mai noi, altele-s mai vechi, după dorință...
Au amintiri, unele-s fermecătoare, cu vraja comorii,
Altele-s rele, cu omenești greșeli și planuri iluzorii...
Unele-s cu trăiri bune, fericite, cu haz, făgăduință,
Altele-s nesăbuite, după preferință!

Vând conștiințe, unele curate, altele-s camuflate,
În stare foarte bună, cumpărați-le fără de frică...
Sunt din acelea, sau sfințite, albe, imaculate,
Sau, din alea, mai... așa, ce-au fost bine spălate.
Habar n-are careva, cine să știe și să-ți interzică?
N-are nimeni ce să-ți zică!

Vând deasemeni și pachete, pline cu prestanță,
Pentru cei dornici, cărora pe drum le-a fost pierdută...
Mai multe informații, vis-a-vis, la magazinul Ignoranță,
La colț, între strada Deznădejdii și strada Speranță,
Numai că, funcționara-i cam nervoasă, surdo-mută,
Dar se-ndulcește cu valută!

Vând și-ndrăzneală, curaj berechet și eroism în saci,
Vă dau cât vreți, dacă doriți, puteți să umpleți carul...
Am și vorbe goale, gogoși umflate, de muțești și taci,
Să ții discursuri, mare politician să fii, când n-ai piștaci
Și, când simți că ți-ai întregit pe cinste monetarul,
Lasă flecăreala și fă pe demnitarul!
 
De nu-s bani în buzunar, nu-i bai, că nu contează,
Mă plătiți, de-aveți la teșcherea respect și gingășie...
Că, și la mine câteodată, bunătatea-mi dormitează,
Răutatea-n musafirie-mi vine uneori și cochetează,
Dar o pun eu la mezat, că-s specialist în pungășie
Și-o vând, pe un dram de duioșie!
 
(versuri din volumul ”Pe tărâmuri neumblate”)


Roșul, regele culorilor

Azi, mi-am zis să-mi aleg una din culori,
Din cele, ce mai des le pun pe șevalet...
E cea mai caldă, ce-o întâlnești la flori,
La trandafiri, la maci, garoafe și bujori
Și, pe retină ți se-mplântă ca stilet!

E... Roșul, culoare de Demon, Iad și Sfinți...
Culoarea sângelui scurs în războaie și pe-altare...
Culoarea împăraților și-a stăpânilor de ginți,
Al feței, când fără scrupule încerci să minți,
A scânteierii, ce-aprinde iască din amnare!  
 
Culoarea rubinului și-a senzualelor dorinți,
Ce te ridică-n slăvi și te coboară în vâltori...
A vinului, ce te-amăgește în nopțile fierbinți,
Pierzând redute, ce ridicaseși din credinți,
Lăsându-ți pradă sufletul la orice impostori! 

E culoarea, ce urlă-n flăcări și te-orbește...
A rănilor scurse, uscate pe piatra milenară...
A lavei vulcanilor, ce din străfunduri izbucnește...
A gurii-n sărut sau, când cu mânie îți vorbește,
Furia revărsând-o, te împroașcă cu ocară! 

Roșu-i sângele scurs în nemiloasele-abatoare, 
Al zăpezilor bacoviene înroșite de ftizie-n ierni...
Al cărnii zdrențuite de tunurile devastatoare,
Al viețuitoarelor sfârtecate, fără milă-n vânătoare,
Al... Domnului, din plăgile ce-n suflet ți le-așterni...

Roșul e însă și-al zorilor, apusurilor ce sângerează...
Al mamelor, când dătătoare sunt de viață....
E prima culoare a luminii când se dispersează,
Când din întunecimi răzbate și pulsează,
E... Regele Culorilor, când omoară, când răsfață...
 
(versuri din volumul ”Ut pictura poesis”)


Negustorul de visuri

Pe malul timpului mă surpă-ncet gândul...
Mi se-opreşte visul pe minutarul răstignit...
La capăt de drum aştept să-mi vină rândul,
Lăsând calul să pască, de-un ciot priponit...

Rândul... c-un ban să-mi cumpăr speranţă...
Urc treaptă cu treaptă, s-ajung pare greu...
Puteri nu mai am, nici măcar cutezanţă,
Un zid mi se-nalţă, oprindu-mă mereu...

Nu-i nimeni să m-ajute, de mână să mă tragă...
Se-nghesuie şi alţii, cu vlăguite chipuri...
Cotrobăieşte negustorul, să-mi dea din desagă,
Înţepenit insă mi-i trupul, pe mal între timpuri...

Se-mprăştie-n jur totul, ca o fugace viziune...
Decorul se schimbă, ceaţa-n ochi s-aşterne...
Degeab-aştept, în ultim ceas, parc-o minune,
Neputinţa mă opreşte, dezolarea mă cerne...

Mă-nghite-aşteptarea şi pe strunele tăcerii,
Sonată-mi cântă timpul în zadar pierdut...
Uscate visuri, pe brazde-adânci ale uitării,
Scaieţi devin, de vânturi duşi, câmpului tribut...

Iar clipe-oi număra, ca pân-acum trecute...
Pe-alt negustor să vină, voi aştepta cu agonie...
Pe malul timpului, cu voci supuse-n gând, tăcute,
Răbdare fac... speranţă, poate-mi va da si mie!

(versuri din volumul ”Apostol fără nume)

Poet diasporaAnna-Nora Rotaru-PapadimitriouNăscută pe plaiurile moldovenești, la Botoșani, mi-am petrecut copilăria, adolescența și m-am format ca om pe meleagurile vasluiene. În țară m-am ocupat de muzică, studiind vioara și participând la diverse concursuri republicane ca solistă și-n orchestra de pionieri și elevi mai târziu, cu multe distincții la acea vreme! Studiile superioare le-am făcut la Iași, la Facultatea de Medicină și Farmacie „V. I Popa”, continuându-mi apoi specializarea ca internist în Grecia, la Atena, unde m-am stabilit definitiv și mi-am format familia. Paralel cu medicina, m-am ocupat de pictură, luând parte la diverse expoziții locale, în țară, în anii studenției, dar și în Grecia după stabilirea mea, devenind membră a Organizației Medicilor Artiști Moderni, cu apariții în multe reviste de cultură, fiind trecută în ”Albumul Medicilor Pictori” din Grecia. Însă nu m-am oprit aici, ci căutând cu aceeași pasiune și neliniște să mă exprim, m-am dedicat poeziei. Am debutat literar în aprilie aprilie 2015, cu volumul de autor La răscruce de lumi”, publicat la editura "SINGUR" (fondator și director poetul Ștefan Doru Dăncuș). Sunt colaborator al ziarului „Radio Metafora - visul românilor de pretutindeni” (coordonator Octavian Păun – Seattle, U.S.A.) și al revistei Orizonturile bucuriei” (Revistă de Credință, Atitudine, Cultură și Civilizație ortodoxă, președinte, fondator și coordonator Ioan Nicolae Mușat). În vara anului 2016 am avut onoarea de-a deveni membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română (președinte-fondator poeta Diana Ciugureanu-Zlatan). 

Poezii și recenzii despre poezia scrisă de Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou au fost incluse în volumele și publicațiile literare: “Apropieri” (autor Mariana Gurza, 2017), “Lumina din cuvinte" (autor Dorina Stoica, 2017), "Observatorul" (Toronto), "AGERO" (Stuttgart), "Regatul cuvântului" (Institutul Cultural Român din  Bruxelles), "Confluențe literare", "Melidonium" (fondator și președinte scriitoarea Emilia Tutuianu, cea care a semnat și prefața volumului de poezii "La răscruce de lumi"),  “Orizonturi”, “Singur”, “Armonii culturale”, “Constelații diamantine”, “Logos și Agape”, “Cuvânt și iubire”, “Armonia” (Saltmin Media), “Miorița” (U. S. A. Newspaper), “Ziarul informațional” (Ben Todică, Australia), “Destine literare” (revistă de cultură editată de Asociația Canadiană a Scriitorilor Români), Revista ASRLQ  și altele.

Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul. Prin pictură, și-a creionat veșnicia. Volumul de poezie și culoare “Ut pictura poesis”, reprezintă un moment de maturitate în creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu atenție a unui volum complex. Mesajul Annei Nora Rotaru, este unul edificator: un îndemn pentru pregătirea raiului nostru…” (recenzie la volumul “Ut pictura poesis” semnată de poeta Mariana Gurza)

Coautor în volume colective:

Antologia de Literatură Contemporană "Lyrics et Prosa" (volumul 2, editura “Națiunea”, 2016)
Antologia ASCIOR 2017 de Literatură și Teologie” (coordonator Ioan Nicolae Mușat)

Volume publicate:

La răscruce de lumi (editura „Singur”, aprilie 2015)
Apostol fără nume (editura „Singur”, martie 2017)
La granița-ntre vise (editura „Singur”, martie 2017)
Pe urma pașilor pierduți (editura „Singur”, martie 2018)
Ut pictura poesis (volum de picturi personale și poezii, editura „Singur”, martie 2018)

În curs de publicare:

Pe tărâmuri neumblate (volum de poezie)

Copyright © 2018 Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului


Niciun comentariu

Un produs Blogger.