IOAN GROȘESCU

Frumoşii vânători

     

            Lui Mircea Iorgulescu

Şi ce pânde trăiam!

Până-n zori când ele

strălucitoarele stele

noi frumoşi vânători

roiuri privighetori

ne simţeau şi se-ascundeau

pe după soare, pe după nori…

Şi ce sărbători încingeam!

Doamne, cât de tineri eram

ca surcele ardeam

în devastatoare incendii

fumegoşi înspre nori îi citeam

poeme, basme, balade,

grei de ploi, de furtuni

uriaşii zănateci,  nebuni

trecători prea degrabă

infinite himerice chipuri

necuprinse mişcătoare nisipuri

plutiri pe-ntinsele mări

spumoase înalturi…

Cât de departe-am ajuns!

Pământul e nins

urmele toate s-au şters

norii nu mai au pentru noi înţeles

stelele sus străine şi reci

ca la priveghi

şoptit povestesc

fastuoase vânători.

Tinereţile noastre…

Amintirea

Trecut indefinit,

irepetabil,

rătăcită Madeleine,

dulce-amară,

curgătoare vitralii.

Între maci

Căi ferate - alei între maci şi cucute -

trag de cearcăne somnul,

cu ochi cârpiţi descusuţi între staţii,

înhămaţii la dutevino,

neînţărcaţii la drum

îşi joacă norocul pe datorie.

Butaforie.

La chenzine, schimbă macaze

cămăşi scrobite, pantofi lustruiţi

neiubiţii evadaţi din vagoane

lasă somnul să doarmă, treziţi

pe peroane, târziu, megafoane

cheamă închipuite iubite.

În bodega deschisă non stop

pe feţele de masă ecosez

joacă rachiuri în cinzeci fără dop,

eu dansez, dansez şi visez…

la semnal, ultima cursă de noapte

aşteaptă să treacă Expres Orient.

Neoanele calcă umbre-n picioare,

răsturnate tulumbe, scârnavă boare

dinspre traverse-ntre şine, un câine

mârâie-n somn la ziua de mâine.

Luna

Se-mbulzesc vârcolacii,

s-o înfulece nopţile crudă.

Tristeţea ciobanului mută

norii firmiturile-i fură.

Nici urmă de rană.

Visătoarea bălană

nu ţipă, nu se zbate, nu-njură.

Pământenii, dacă limpede-i cerul,

înfiptă-o zăresc în vreo cracă

şi, lângă singurătatea ei, visează

şi-şi caută iubită,

punându-şi în lună

speranţa ca într-o bancă,

apoi, cu-nchipuirea fardată, îşi

îmbracă iubirea în frac şi o conduce la bal,

de unde se-ntorc pe sub lună

la lacul cu sălcii şi, îmbrăţişaţi pe bancă,

admiră luna, gândindu-se la ei.

Pe nori, oile adorm, ciobanul le cântă,

fluierul se îneacă sub bărci.

Crăiasa se rătăceşte în trestii,

de unde martor le este iubirii

pătimaşe, sau celor pierdute în gări.

M-a strigat cineva

M-a strigat aseară cineva la poartă.

Nălucă trec printre trunchiuri crestate,

ce soartă! doborât cu steauă în frunte…

Câte stele! Doamne, vieţi pe săturate!

Tată, răspunde, norule, adiere, îţi zic,

de ce pleci noaptea pe ceaţă de-acasă?

Sângelui nostru nu-i stă-n cale nimic,

nici securea-ndoielii, nici vreme vântoasă,

caii frunzoşi până-n zări să-i deşele

s-ajungă acasă.

Aşteaptă-mă tată, nu te grăbi,

doar sufletul pe umeri să-mi pun

de frig să nu tremur, foc să îndur,

sângele să mi-l ţin, nărăvaşul nebun

şi-atunci, oh, atunci

nopţi oricât de smoloase le voi albi

s-ajung să te recunosc de departe.

M-a strigat cineva aseară

cât aş fi vrut să deschid,

un cearcăn din nord m-a oprit,

îl văd şi azi, nor îngheţat licărind…

Nord licărind!

Ioan Groșescu (n. 5 august 1941, Ploiești): Este absolvent al Liceului “I. L. Caragiale" din Ploieşti (1961) și al Facultății de Limbă şi Literatură Română, din cadrul Universității din Bucureşti (specialitatea istorie şi critică literară şi, concomitent, programul de specializare în jurnalistică, 1966). A fost profesor în comuna Fulga (județul Prahova), redactor la ziarele Viaţa Buzăului (Buzău) și Dâmboviţa (Târgovişte). Ioan Groșescu  a activat ca director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti. În ianuarie 1990 a înfiinţat ziarul Meşteşugarul, iar din februarie a devenit redactor al ziarului Prahova Liberă (fostul Flamura Prahovei). În anul 1990 a înfiinţat, în asociere, societatea cu răspundere limitată Salt, care are ca principal obiect de activitate editarea ziarului Ploieştii (primul ziar privat din judeţul Prahova, publicaţie cu apariţie mai întâi săptămânală, apoi, timp de patru ani, cotidiană, apoi din nou săptămânală, de largă audienţă). Până la data pensionării (2005) a fost administrator al societăţii şi redactor şef al publicaţiei. Ca jurnalist, a abordat multiple specii gazetăreşti, remarcându-se prin incisivitate. A înfiinţat şi susţinut suplimentul cultural Sinteze, care promovează creatori și manifestări culturale din Prahova.

Ioan Groșescu se afla în anul 1990 printre membrii fondatori ai Fundaţiei “Nichita Stănescu”, iar în anul următor a fost membru fondator şi secretar al Societăţii Culturale „Memorial Nichita Stănescu” (a cărei preşedintă a fost, până la moarte, Mariana Stănescu, sora poetului). În această calitate a contribuit direct la recuperarea casei natale a poetului Nichita Stănescu şi la transformarea acesteia în casă memorială, la ridicarea, la Ploieşti, a bustului monumental al poetului Nichita Stănescu (creaţie a sculptorului Ştefan Macovei). În 2001 se afla printre fondatorii Societăţii Culturale „Ploieşti - Mileniul III”, al cărei secretar a fost, societate care are ca principal scop editarea - împreună cu cei mai avizaţi cercetători şi autori de studii de istorie a Ploieştilor - Monografiei oraşului Ploieşti, propunând ca aceasta să se numească Marea Carte a Ploieştilor (până în 2018 au fost publicate două volume a câte 1.000 de pagini fiecare).

Volume editate:

Între aspiraţii şi împliniri (studiu monografic al Liceului „I. L. Caragiale” din Ploieşti semnat de profesorii Paul D. Popescu şi Marina Răduş, 1989)

Poştalionul cu boi (volum de publicistică al criticului, istoricului literar şi jurnalistului Mircea Iorgulescu, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2010)

Panait Istrati – nomadul statornic. Viaţa, opera, aventurile – legende şi adevăruri (ediţia definitivă semnată de Mircea Iorgulescu, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2011)

Cărţi publicate:

Cuvintele ca banii (versuri, editura Salt, Ploieşti, 1997)

Casa îngerului (istorie literară, volum dedicat recuperării casei natale a poetului Nichita Stănescu şi înfiinţării aici a casei memoriale, precum şi pentru ridicarea, în Ploieşti, a bustului monumental al poetului, editura Salt,  Ploieşti, 1999)

Refugiu (versuri, editura Salt, Ploieşti, 2000)

D'a surda (culegere de editoriale şi eseuri, editura Salt, Ploieşti, 2001) Puchenii Mari (studiu monografic, editura Ploieşti - mileniul III, Ploieşti, 2002)

Poeme (versuri, editura Premier, Ploieşti, 2002)

Cimitirele Ploieştilor (studiu monografic, editura Ploieşti - Mileniul III,  Ploieşti, 2004)

Trestioara (în colaborare, studiu monografic, editura Ploieşti - Mileniul III, Ploieşti, 2004)

Ion Grigore - destinul unui dascăl (studiu monografic, editura Ploieşti - Mileniul III, Ploiești, 2007)

Mahalalele Ploieştilor (studiu monografic, editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2008);

Mahalalele Ploieştilor (studiu monografic, ediţie definitivă, editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2017)

Trecutul continuu (roman, editura Karta-Graphic, 2010)

Ultima trăncăneală (volum de corespondenţă cu criticul, istoricul literar şi jurnalistul Mircea Iorgulescu, aflat la Paris, editura Karta Graphic, 2011)

Mircea Iorgulescu (cronici literare, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2013)

Iluzii (versuri, antologie, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2015)

Cai verzi (versuri, editura Karta Graphic, Ploieşti, 2018)

Copyright © 2018 Ioan Groșescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.