ADINA IHORA
















Cu primăvara-n plete

Cu primăvara-n plete hoinăresc
Pe-alei înmiresmate, longiline
Copacii-nalţi privirea-mi înverzesc
Timpanele îmi sunt de zumzet pline

Şi braţele ca nişte ramuri cresc
Croindu-şi drum frumos către lumină     
Iar degetele, vii, înmuguresc
Făptura toată mi-e de sevă plină

Pe umeri mii de fluturi poposesc
Cu-aripile lor tandru mă dezmiardă
Magnolii mov pe tȃmple-mi înfloresc
Culorile-n văzduh încep să ardă

Nu m-aştepta iubite, îmi vuiesc
Arterele de dor ca o fanfară
Căci sufletul nebun azi mi-l hrănesc
Cu zbor de fluturi şi cu primăvară


Fii

Fii solul meu din care să rodesc
Să mă hrănesc din seva ta fecundă
Ce-n trupu-mi feciorelnic să pătrundă
Şi ca un crin suav să înfloresc

Fii râul meu în care să mă scald
Şi să mă spăl de vini şi de păcate
Redobândindu-mi dulcea puritate
A sufletului, preţios smarald

Fii vântul meu pe care să mă-ntind
Şi să mă las purtată-n zări, departe,
Uitând de rău, de tristeţe şi moarte,
Eternitatea în plete să-mi prind

Fii cerul meu pe care să m-aprind
Să strălucesc deplin întreaga noapte
Să ard ca o văpaie printre şoapte
Cu lumina-mi vie să te cuprind

Fii omul meu, trimisul meu ceresc
Care prin dragostea-i să mă înalţe
Picioarele-mi desculţe să le-ncalţe
C-un simplu, imuabil, «Te iubesc»!


Dor de tine

Cu braţe întinse din umede luturi
Te-aştept ne-ntinată de dor să mă scuturi
Să-mi smulgi din artere un vaiet de tubă
Ce-n cap mi se sparge cu-ecouri de hrubă

Te-aştept de neanturi duios să mă vindeci
Şi cerul de lână murdară să-l spinteci
Lumina să-mi umple pupilele tulburi
Şi păsări măiastre să cânte în cuiburi

Să picuri o ploaie cu stropi de safire
Să-mi spele tristeţea şi numai iubire
Să-mi curgă în palme pe linia vieţii
Azurul te-aştept să-l redai dimineţii

Nu-mi trebuie daruri, te rog nu mai pierde
Secunde ca veacuri, ia-ţi mantia verde
Şi vino pe aripi de roiuri de fluturi
Ţe-aștept cu credinţă de dor să mă scuturi


Mă plouă

Mă plouă ploi perverse şi fatale
Din păr îmi scurg tandrele mângâieri
Şi dulcea urmă a palmelor tale
Dintr-un alt timp ce parcă a fost ieri

Mă plouă ploi cu aspră nărăvie
Din ochi îmi spală imaginea ta
Ce până azi a fost atât de vie
Şi sufletul stingher mi-l alinta

Mă plouă ploi ce mă strâng ca-ntr-un cleşte
Parfumul tău mi-l picură din nări
Îl iau cu ele pe furiş, hoţeşte,
Şi îl împrăştie în depărtări

Mă plouă ploi perfide, asasine,
Sărutul tău de pe buze mi-l şterg
Şi îmi îngheaţă-ncet sângele-n vine
Preschimbându-mi inima în aisberg

Mă plouă ploi viclene ce dezbină
Îmi fură de pe trup căldura ta
Ce mă-nvelea în nopţi fără lumină
Cu-o lungă mantie de catifea

Mă plouă ploi infame şi meschine
Mă înfioară cu stropi uzi şi reci
Îmi spală gândul ce-i prea plin de tine
Şi mi te scurgi în picuri mari şi pleci…


Note despre mine însămi:

Adina Ihora: Sunt o ardeleancă în exil în București, cu sufletul uitat printre crestele munţilor ce gâdilă cerul, pădurile mirosind a răşină şi pârâurile susurând printre pietre rotunjite de atâtea mângâieri. Sunt un suflet de adolescentă captiv într-un trup care n-a ştiut să-şi îngheţe devenirea. Când naivitatea mea transilvano-adolescentină se izbeşte frontal de exigenţele necruţătoare ale marelui oraş mă-nconjor cu toată forţa lăuntrică de scutul meu de poezie.

Poezia m-a vizitat în copilărie apoi m-a abandonat pentru multă vreme, revenind la mine la vârsta maturităţii îmbrăcată într-o rochiţă vaporoasă de folk. Am primit-o cu bucurie şi cu gratitudine şi o voi strânge în braţe cu dragoste atâta vreme cât îi va plăcea compania mea. Când va voi să-şi redobândească libertatea îi voi da drumul să zboare şi voi păstra în nări mirosul ei ameţitor.

Copyright © 2018 Adina Ihora
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un produs Blogger.