CRISTINA BOTÎLCĂ

Ea

Când te-a cunoscut, nu știa nimic.

Nu știa că provoci dezastre,

Că iei acoperișurile caselor și le zdrobești,

Că poți să demolezi tot

Și să lași ruine după tine.

Dar nu știa nici că arzi mai tare decât Iadul însuși

Și că ești mai blândă decât Paradisul.

Acum știe.

La 7 ani

Și când îl vrei pe Dumnezeu înapoi

Ca să stea noaptea cu tine,

Să îți mângâie fruntea,

Cum făcea când erai mică

Și nu puteai să dormi

Pentru că focul trosnea prea tare,

strigă-L.

Styx

Aseară am coborât până în Infern

În somn.

M-am găsit pe un râu

Și era ceață

Și miros de ceară.

Pluteam în infinitul gol

Și mi s-a făcut sete,

Dar am uitat tot până dimineață.

Note despre mine însămi:

Cristina Botîlcă (n. 28 aprilie 1997, Gruiu, Ilfov): Scriu de când aveam 10 ani și nu m-am oprit de-atunci deloc. Am început ușor, ca toată lumea, cu puține poezii (majoritatea în versuri) care mă fac să râd azi, când le recitesc - atâta de nevinovate erau - și cu câteva povestioare. În timp, am descoperit că există și concursuri de creație literară și am zis să-mi încerc norocul și să văd unde mă situez ca scriitor. De atunci, s-au adunat peste 40 de premii și publicații în reviste și antologii ca Amurg Sentimental (București), Itaca (Dublin), Conexiuni (Sibiu), Nicoară (Botoșani) sau Cenaclul de la Păltiniș. Acum sunt studentă în ultimul an la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București, și nu plănuiesc să mă opresc din scris prea curând. Poezia mea nu e dificilă; de obicei, sunt versuri libere, scurte, cu esența la vedere. Prefer să cred că oricine se poate regăsi în ele; la urma urmei, toți putem scrie poezie.

Cristina Botîlcă: Dragostea nu suportă definiție și Mi-am uitat sufletul undeva 
Cumpără aici volumul "Home": Smashwords, Amazon, Payhip

Copyright © 2018 Cristina Botîlcă

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.