DIANA ZLATE - IUBINDU-MI MISTERUL
Diana Zlate – Iubindu-mi misterul: Diana Zlate
aparține talentatei grupări care a debutat în ultimul deceniu al secolului XX
(supranumiți "douămiiști" de către fracțiunea generaționistă a
istoricilor și criticilor literari contemporani), meritul acesteia fiind de a
supralicita rezultatele inovaților optzecist-(postmoderniste)!, de care se
desparte luând-o în cel puțin două direcții: una încifrează discursul liric
prin mijlocul artistic al personificării abuzive, frizând absurdul, iar cealaltă
limpezind mesajul în intenția unei pledoarii cvasi-transparente, cu efect
anti-metafizic, se întoarce înspre un suprarealism de o factură originară, însă
originală.
Prima impresie după terminarea lecturii mizează pe dificultatea
interpretării a ceea ce ți se oferă devoalat, adică reflectarea sentimentelor în
atitudini, gesturi și cuvinte. Seninătatea elegiacă, oximoronic vorbind, domină
întregul cuprins al cărții. Imagini vizuale dezvăluie confidențial condiția poeziei
actuale și, implicit, a poetului. Altfel spus, este vorba despre aspecte ale unor
experiențe existețiale asumate. Autoreferențialitatea fiind una dintre
caracteristicile creațiilor generației 2000, preluată epidemic și îmbogățită de
poeții primului deceniu al actualului secol, reflexivitate de sorginte existențială,
o încadrează Diana Zlate între vocile pe cât de distincte, pe atât de discrete
în actualitate. (recenzie
semnată de scriitorul Viorel Tăutan)
În zori
În zorii acestei minunate
zile albe în care
te chem aievea
imaginează-ți că tu ești colivia
eu sunt pasărea prizonier
sunt mulțumită și resemnată
cu spațiul pe care îl am
la dispoziție
nu mă pot revolta
libertatea e doar un rod
al minții mele
cultivat și îngrijit
dar neposedat
aș vrea să pot trăi
în afara ta
În zorii acestei minunate
zile albe în care
te chem aievea
imaginează-ți că tu ești colivia
eu sunt pasărea prizonier
sunt mulțumită și resemnată
cu spațiul pe care îl am
la dispoziție
nu mă pot revolta
libertatea e doar un rod
al minții mele
cultivat și îngrijit
dar neposedat
aș vrea să pot trăi
în afara ta
El e
privirea mea în oglindă
El e privirea mea în oglindă
care mi se încolăcește insinuant
ca un șarpe la pândă
în memoria colectivă a victimelor
mai întâi mă ademenește
cu dâra parfumului
pe care doar el o posedă
am impresia că ar putea
construi pentru mine
drumuri inițiatice
încă neatinse de vulg
cu miros de apă curgătoare
chiar și acum când scriu
încă mai cred
cuminte, sfioasă, pășesc
drumul se împreunează cu glasul
cu atingerea lui
care m-a adus cândva
din lumea de dincolo
l-aș fi urmat
vinovată că mi-am abandonat
toate detaliile din trecut
încrezatoare c-am fi am atins
din licoarea în forma de nor
nici azi nu știu dacă
și el ar fi vrut cu adevărat
să-și schimbe pielea
să învețe
să mă ucidă...
El e privirea mea în oglindă
care mi se încolăcește insinuant
ca un șarpe la pândă
în memoria colectivă a victimelor
mai întâi mă ademenește
cu dâra parfumului
pe care doar el o posedă
am impresia că ar putea
construi pentru mine
drumuri inițiatice
încă neatinse de vulg
cu miros de apă curgătoare
chiar și acum când scriu
încă mai cred
cuminte, sfioasă, pășesc
drumul se împreunează cu glasul
cu atingerea lui
care m-a adus cândva
din lumea de dincolo
l-aș fi urmat
vinovată că mi-am abandonat
toate detaliile din trecut
încrezatoare c-am fi am atins
din licoarea în forma de nor
nici azi nu știu dacă
și el ar fi vrut cu adevărat
să-și schimbe pielea
să învețe
să mă ucidă...
Copyright © 2018 Diana Zlate
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment